Chiar la o primă lectură a înţelegerilor convenite, în cadrul celui de-al XXIX-lea summit franco-italian, de la Roma, se poate deduce că, atât Nicolas Sarkozy, cât şi Silvio Berlusconi, au dreptate când vorbesc de „convergenţe puternice” între ţările lor. Mai mult, preşedintele francez a încercat să risipească orice îngrijorare, survenită în ultima vreme, afirmând că „Italia este pentru noi mai mult decât Europa, este o ţară frate”. Dosarul cel mai fierbinte, în discuţiile purtate, l-a constituit gestionarea imigranţilor din Africa de Nord, Parisul şi Roma declarându-se de acord în privinţa modificării tratatului de liberă circulaţie Schengen „în circumstanţele speciale actuale”, cele două ţări remiţând o scrisoare comună la Bruxelles, care detaliază modificările dorite. „Noi vrem ca Schengen să trăiască, dar pentru asta Schengen trebuie reformat”, a spus Nicolas Sarkozy. „Noi vrem să întărim textul existent, să întărim evaluările, vrem garantarea frontierelor spaţiului Schengen”. Comisia Europeană va redefini sintagma „condiţiile speciale”, permiţând statelor membre Schengen instituirea temporară a controalelor la frontierele naţionale. Exigenţe, oarecum suplimentare, revin statelor aflate în poziţia de frontiere exterioare ale Uniunii Europene. Şi la acest statut candidează inclusiv România şi Bulgaria, după accederea în Schengen. Comisia Europeană a recunoscut că exerciţiul este dictat de contenciosul italo-francez, după decizia autorităţilor italiene de a legaliza, pentru şase luni, pe cei 25.000 de imigranţi tunisieni sosiţi ilegal pe teritoriul său. Recurgerea la controlul frontierelor naţionale nu poate fi considerată decât o măsură temporară şi, deocamdată, un astfel de demers nu este deloc seducător pentru Comisia Europeană. Este posibil, însă, ca Nicolas Sarkozy să fi bătut „mai departe”, dovadă că pentru impunerea punctului său de vedere a făcut concesii premierului italian Silvio Berlusconi, oferind susţinere pentru Mario Draghi, guvernator al Băncii Centrale Italiene, la preşedinţia Băncii Centrale Europene, mandatul actualului preşedinte, Jean Claude Trichet, expirând la sfârşitul lunii octombrie. Au mai fost şi alte gesturi curtenitoare, reciproce. Chiar dacă summit-ul franco-italian a avut de soluţionat mai multe dosare, se poate spune că dorinţa „revizuirii clauzei de salvgardare” a acordului Schengen privind libera circulaţie a persoanelor în Europa a concentrat toată atenţia. Mai mult, Silvio Berlusconi s-a declarat de acord cu poziţia franceză, grăbindu-se cu recunoaşterea că Franţa a primit de cinci ori mai mulţi imigranţi tunisieni decât Italia. Schengen, adică libertatea de mişcare a persoanelor, nu este o lege comunitară, ci un consens interguvernamental al ţărilor membre. Ori, acest lucru, înseamnă unanimitate. După ce Parisul a fost o vreme… capitala României, după toate aparenţele pare dezinteresat de tot ce se întâmplă pe malurile Dâmboviţei. Şi n-ar fi exclus ca Nicolas Sarkozy să fi avut în vedere şi Bucureştiul, în discuţiile destul de greu decriptibile, avute cu Silvio Berlusconi.
