Dacă n-ai mai trecut demult prin comuna Călăraşi s-ar putea să fii surprins de schimbarea peisajului. Primăria tocmai îşi face casă nouă, aşa cum îi stă bine unei localităţi cu oameni muncitori, prinde contur un parc demn de toată admiraţia, care şterge ridurile unei comunităţi îmbătrânite şi scoate la aer tinerii, nu puţini la număr. Antrenaţi în schimbările pe care le văd în jurul lor, în fiecare primăvară, oamenii se îndârjesc la muncile câmpului, ridicând în fiecare an ştacheta tonelor de fructe şi legume care ies din mâinile lor.  Poate şi de aceea Vergică Şovăilă, primar de cinci mandate la Călăraşi, îşi laudă în primul rând comunitatea, apoi, lăsând modestia deoparte, dezvăluie de unde i se trage ambiţia şi puterea de muncă: “Dacă eşti primar trebuie să laşi ceva în urmă! Aşa spunea tatăl meu, şi el primar la vremea lui”.

Pe primarul de la Călăraşi, Vergică Şovăilă, l-am găsit cu schiţele noii primării pe masă. Faţă în faţă cu constructorul, stabileau ultimele detalii. “Nu e nimic regizat, chiar vorbeam cu constructorul. Îi spuneam că vreau să iasă ceva frumos, în armonie cu tot ce este în jur. Am văzut multe primării, chiar şi în străinătate, şi mi-am făcut o idee despre ce avem de făcut. Oricum, mi-aş dori ca noua primărie să arate ca o vilă, cu bun gust, nimic exagerat”, spune primarul, răsfoind dosarul stufos cu planurile construcţiei. Până şi culoarea trebuie să fie decentă şi Vergică Şovăilă, în stilul precis şi hotărât, pune şi asta la punct. “Să nu fie o nuanţă stridentă că atunci nu mai e primărie. Vreau un lucru serios, care să ne facă cinste, fiindcă nu e primăria mea, e primăria oamenilor de aici”. Din schiţe, se vede că fiecare colţişor al clădirii îşi are rostul lui: există birouri pentru fiecare serviciu, o sală de şedinţă şi o casierie, care lipsea.

La o aruncătură de băţ, peste drum, se lucra de zor. Peste vechea clădire se mai ridicase un etaj. Muncitorii erau pe schele, tencuind pereţii. “Tot ce vedeţi aici s-a făcut din bani puşi deoparte. Nu o să vă vină să credeţi, dar am strâns la puşculiţă, cum se spune, ca să ne facem o primărie nouă. Fondurile neconsumate la fiecare sfârşit de an le-am strâns într-un cont şi când s-a făcut suma mai măricică am dat drumul la licitaţie. Am lansat-o pe SEAP şi, chiar dacă nimeni nu îmi dădea nici o şansă să găsesc un constructor la banii ăştia, Şovăilă tot a găsit. Uite că se face şi se face cu cât am eu, 7 miliarde de lei. Vi se pare mult?”, spune încrezător primarul din Călăraşi.

Se fac ultimele retuşuri la parcul cochet al comunei

Peste gard, alţi muncitori. Pavează alei şi fărâmiţează pământul negru, să nu mai rămână nici firişor de buruiană. Deşi nimeni nu bănuieşte, în adâncitura din coasta Primăriei, acolo unde mai anul trecut se aruncau gunoaie, acum prinde contur un parc. Pe lângă faptul că e destul de mare, e şi cochet: amenajat în trepte, cu alei şerpuite care iradiază în toate colţurile, cu ronduri în care se vor planta flori de sezon şi cişmele cu apă proaspătă. “Pe locul care mai înainte era o mlaştină cu gunoaie, până în 21mai, de ziua comunei, vom avea un parc cu alei pietruite, bănci, cişmele, gazon, flori. Şi mai am o idee frumoasă pe care vreau să le-o ofer drept cadou oamenilor: vom primi vizita unui primar din Franţa şi, împreună cu el, în mijlocul rondului vom planta un stejar roşu”, dezvăluie entuziasmat Şovăilă.

Însufleţit, se plimbă şi schimbă câte o vorbă cu muncitorii pentru a se asigura că au tot ce le trebuie să termine treaba la timp. “Ce să facă tinerii comunei noastre, să meargă în bar? De ce, când pot să stea aici, în parc. Ne-am gândit să amplasăm şi câteva chioşcuri cu dulciuri. Ca la oraş, domnule”, spune râzând. Locul respiră, într-adevăr, curăţenie şi linişte încât, deşi parcul nu e încă terminat, îţi poţi da seama că primarul nu a greşit-o nici de data aceasta şi că, de aici înainte, poate privi cu plăcere dincolo de gard. “Locul semăna cu o groapă de gunoi. Îmi era mie ruşine să mă uit peste gard, mai ales atunci când mai primeam şi oaspeţi”.

Baza sportivă va fi gata până pe 21 mai

Tot la tineri s-a gândit şi atunci când a început să amenajeze complexul multifuncţional care se află între Călăraşi şi satul Sărata. Până să dai cu ochi de stadion, intri într-un complex de clădiri, zugrăvite şi aranjate care şi-au găsit repede utilitatea. Aici localnicii îşi organizează nunţi, botezuri, majorate, având la dispoziţie două săli încăpătoare şi utilate pentru astfel de evenimente. “Cred că nu e sâmbătă în care să nu fie programată o nuntă ori un majorat. De ce să mai plece oamenii la oraş, să cheltuiască bani, când au tot ce le trebuie aici? Pe lângă sala propriu-zisă, au şi o bucătărie alăturată, în care să facă pregătirile”, explică Vergică Şovăilă. Deschizând o uşă, ne arată o bucătărie cu masa plină de veselă, semn că tocmai se stinseseră luminile după ultima petrecere.

Mergând mai departe cu ideile, primarul a amenajat chiar şi un motel pentru cazarea instrumentiştilor sau oaspeţilor veniţi de departe în localitate. “De ce să se mai ducă pe la unul şi altul pe acasă, poate e iarnă şi omul nu are lemne să mai facă un foc şi atunci îi cazăm aici. Au tot ce vor, chiar şi masa putem să le-o oferim”, prezintă serviciile primarul Vergică Şovăilă. Cu doar 30 de lei pe noapte, aceştia se pot odihni aici. În incinta complexului se află şi stadionul, precum şi o bază sportivă de dimensiuni mai mici, cu gazon sintetic, toate acestea urmând să fie deschise la mijlocul lunii viitoare, când va fi organizată ziua comunei. Baza sportivă multifuncţională costă 544.000 de lei.

Sărata s-a îndulcit la chip

La câteva sute de metri se află satul Sărata, scăpat ca prin urechile acului de inundaţiile din 2006. Şi asta datorită “eforturilor fără preget ale forurilor locale şi judeţene şi ale bravilor soldaţi”, aşa cum stă mărturie inscripţia de pe monumentul ridicat în amintirea momentului crucial chiar în curte bisericii. Primarul Vergică Şovăilă îşi aminteşte cum, cot la cot cu soldaţi şi localnici în putere, au ridicat cu toţii baraje din saci de pământ care să ţină sub control apele învolburate. Şi au reuşit să le oprească la 200 de metri de primele gospodării ale satului. «Spre seară am plecat pe teren cu poliţistul şi am prevăzut pericolul de inundaţie. I-am spus: „Aici se va rupe digul”. Am făcut rânduri de saci – 80.000 de saci număraţi – pentru a construi un baraj. Am oprit apa într-un loc, dar, din păcate, a fost inundat Bechetul din Vale. Alt baraj ridicat la cimitir a redirecţionat apa care a inundat 10.000 de hectare din judeţul Olt. Am stat 42 de ore pe dig ca să supraveghem barajul creat. Am oprit apa la 200 de metri de sat, altfel şi acum am fi construit la casele distruse de inundaţii», rememorează Vergică Şovăilă, reuşind să transmită ceva din tensiunea resimţită atunci.

Acest sat care mai înainte părea unul uitat de lume, cu drumuri scufundate în nămol, fără un lăcaş de cult sau un dispensar pentru bătrânii de aici, pare că a reînviat. Fostul răscruci s-a preschimbat într-un centru animat de parcul în care copii şi tineri ies în zilele însorite şi la sărbători. “Nu prea îl îngrijesc ei, că sunt copii, dar o să avem tot noi grijă să-l curăţim”, spune primarul, dând cu privirea peste cojile de seminţe de pe alei. Alături sunt un dispensar şi o farmacie, amândouă noi, puse la dispoziţia localnicilor.

Locuitorii de Călăraşi se mândresc cu Ansamblul Folcloric “Bordeiaşu”.  Ori de câte ori se organizează câte o festivitate, artiştii populari sunt invitaţi să aducă voia-bună. La talentul pe care îl au, nici nu le trebuie prea mult timp pentru a încinge atmosfera. Sunt recunoscuţi şi în împrejurimi pentru modul cum cultivă tradiţiile locului.

Deşi puţini ştiu, în parcul din curtea Primăriei se află fântâna-testament a îndrăgitei interprete de muzică populară Maria Tănase. “În 1996, când a fost descoperită această scrisoare, cineva de la Creaţie a zis să se scobească o fântână. Şi domnul Bratu (n.r. – Gabriel Bratu) a spus că el cunoaşte un primar cam nebun, care poate să facă lucrul acesta. S-a gândit la mine şi, într-adevăr, am făcut-o într-o singură lună”, povesteşte primarul Vergică  Şovăilă. Împodobită cu un brâu de piatră şi un foişor elegant, lucrat în lemn, fântâna poartă inscripţionate cuvintele Mariei Tănase: „Pe un drum secetos dornic de apă să se scobească adânc o fântână pentru drumeţii însetoşaţi”.

• Călăraşul petrece pe 21 mai

Primăria din Călăraşi va organiza, ca în fiecare an, pe 21 mai, Ziua comunei. Este a VIII-a ediţie care se organizează consecutiv, cu o singură pauză, în 2006, când inundaţiile au stricat planurile autorităţilor. Şi în acest an se anunţă o mare sărbătoare, fiind aşteptaţi oaspeţi din Franţa, care vor veni special pentru acest moment.

• Investiţie de 4,23 milioane de euro în Călăraşi

În lunile septembrie-octombrie, la Călăraşi va începe cea mai mare lucrare de până acum. Este vorba de un proiect integrat care le va aduce localnicilor o reţea de canalizare. Proiectul costă 4,23 milioane de euro şi este plătit din fonduri externe, prin intermediul Masterplanului judeţului Dolj. De asemenea, în proiect sunt prinse modernizarea staţiei de tratare a apei Călăraşi şi o staţie de pompare a apei uzate.

• Satul Sărata se asfaltează

Primăria Călăraşi investeşte 7,16 milioane de lei şi în modernizarea drumurilor din comună. Proiectul vizează şi străzi din satul adiacent Sărata. Acolo unde asfaltarea nu va ajunge, primarul Vregică Şovăilă spune că va recurge la pietruirea drumurilor, pentru a mai înlesni circulaţia, mai ales că numărul autovehiculelor a crescut.

• Cişmeaua lui Vasile va fi “aranjată”

La Călăraşi, cişmelele sunt multe şi sunt preţuite de oamenii care ştiu că nu pot să facă nimic fără ajutorul apei, zona lor fiind foarte secetoasă. Anul acesta, primarul şi-a propus să dichisească una dintre cele mai frecventate izvoare, cişmeaua lui Vasile, care va intra în reabilitare “cât mai repede”.

Peste 1.000 de hectare, cultivate cu lubeniţă

Suntem aproape de luna mai, iar culturile s-au “desenat” deja pe câmpuri. Aşa se întâmplă şi la Călăraşi, o comună care se întrece într-ale agriculturii cu vecinii din Dăbuleni. Mai ales în privinţa lubeniţelor. Ba chiar e o mare discuţie între bătrânii localităţilor: care au pus primii sămânţa de bostan?

Primarul Vergică Şovăilă nu şovăie deloc atunci când dă verdictul. Ţine cu ai lui şi pace. “Toată lumea a înţeles că lubeniţele vin numai de la Dăbuleni. Cultivatorii adevăraţi de pepeni verzi însă sunt şi de la Călăraşi. Înainte de 1950, cei de la Dăbuleni veneau să ia lubeniţă de la Călăraşi. Abia mai târziu, când au văzut că e o preocupare rentabilă şi că s-a instalat sistemul de irigaţii, au început să lucreze mai mult în domeniu. Ca inginer, spun că Dăbuleniul are un teren mai bun, fiind situat în Lunca Dunării, dar aici, la Călăraşi, peste 70% din suprafaţă e acoperită cu nisipuri. Era greu pentru localnici să întreprindă alte activităţi agricole şi atunci trăiau din pepeni verzi”, aminteşte primarul de la Călăraşi.

În acest moment se estimează că în comună sunt peste 400-500 de cultivatori de pepeni verzi, iar suprafaţa cultivată este în continuă extindere. Anul acesta, peste 1.000 de hectare sunt plantate cu bostan, cu 150 de hectare mai mult decât anul precedent. Oamenii au plantat în tuneluri pentru a culege cât mai devreme roadele muncii lor. “O parte din ei va semăna direct în câmp, iar alţii prin răsad. Mare parte din cultivatori pun la tunel, asta înseamnă că plantarea se face mai din timp, iar producţia este ceva mai mare şi mult mai timpurie, cam cu două săptămâni mai devreme. În felul acesta, oamenii mai au un câştig la preţ. Eu zic că în jur de 15-16 iunie apar primii pepeni verzi la Călăraşi”, explică cu convingere Vergică Şovăilă. Pepenii din Călăraşi vor ajunge, ca şi până acum, pe pieţe din toate colţurile ţării.

Au luat amploare culturile de pepeni galbeni şi cartofi

Cultivatorii din Călăraşi sunt oameni întreprinzători. Au cercetat piaţa, au văzut cum preţul cartofului creşte de la o zi la alta şi s-au şi reorientat către cultura tuberculilor. Şi bine au făcut, pentru că, după toate datele, îşi vor face cu uşurinţă loc pe piaţă. “A luat amploare şi cultura cartofului în zonă. Probabil stimulaţi şi de preţurile care au crescut în ultima perioadă, oamenii au cultivat peste 300 de hectare de teren cu cartofi, care se vor face din timp. Se zvoneşte că Braşovul va fi închis din cauza unor boli care au atacat culturile. Oamenii au prins de veste şi s-au mişcat, adică au prospectat piaţa şi s-au adaptat. Sunt oameni care cultivă şi 15 hectare de cartofi, cum e familia Badea Ion. Au închiriat teren şi îşi fac treaba. Avantajul în cultivarea cartofilor este acela că recolta poate fi păstrată şi scoasă la vânzare pe o perioadă mai mare de timp”, mai spune primarul. O altă nişă descoperită de ingenioşii agricultori de la Călăraşi este piaţa pepenilor galbeni, gustoşi şi atât de căutaţi vara.

Dacă apă nu e, nimic nu e

Nu-i uşor şi dacă ţi se mai pune şi piedică trebuie să-ţi înteţeşti eforturile ca să ieşi la liman. Cu cât se apropie vara, când pepenii trebuie udaţi ca să reziste teribilei arşiţe din Câmpia Dunării, oamenii încep să-şi facă griji ca nu cumva munca de până acum să se ducă pe apa sâmbetei. Aici, dacă nu ai apă nu faci nimic. Vara, temperatura la sol ajunge şi la 60 de grade Celsius. “Întâmpinăm mari greutăţi, în acest an, mai ales prin faptul că nu se mai subvenţionează apa şi curentul, tariful a ajuns la 200 de lei pe o udătură. Organizaţiile udătorilor nu mai vor să ceară apă, nu înţeleg de ce, pentru că oamenii sunt dispuşi să irige şi la acest preţ. Cel mai probabil, dezinteresul face ca oamenii să fie în pericol de a nu primi apă, pentru că până în acest moment nu s-a încheiat nici un contract. Cred că este rea-voinţă din partea ANIF Dolj, a directorului, care nu ştiu ce are cu aceste asociaţii, pentru că până la această dată nu s-au încheiat contracte pentru a da apă prin sistemul de irigaţii”, declară Vergică Şovăilă.

Acesta mai spune că sunt în jur de 13-14 organizaţii care aşteaptă aceste contracte, ele acoperind circa 30.000 de hectare de teren din sistemul Sadova-Corabia. Paradoxal, un sistem de irigaţii în perfectă stare de funcţionare, după modernizarea recentă realizată cu fonduri de la Banca Mondială. La o producţie de 70-80 de tone/hectar ai nevoie de 8 udări, adică 32 de milioane, pe care agricultorul e dispus să-i plătească, pentru că îşi creşte recolta cu 50-70%. Dacă n-are apă însă, compromiterea e aproape totală.

Un en-gros de-am avea…

Of-ul producătorilor este că nu au un en-gros ca să-şi valorifice marfa obţinută cu atâta sacrificiu şi să-şi sporească veniturile. Se fac demersuri, terenul este, în schimb aprobările întârzie să sosească. Neobosit, primarul continuă să se zbată, doar-doar va găsi înţelegerea de care e nevoie. Înţelegerea şi banii, căci aceasta este marea problemă. “Am făcut demersuri la Ministerul Agriculturii şi al Dezvoltării,  dar nu avem ceva concret. Important este să continuăm să căutăm o soluţie, poate, poate o vom găsi. Dacă vrei să faci ceva trebuie să te zbaţi”, susţine Şovăilă.

Un angro, cu temperatură controlată, gestionat în mod corespunzător de un grup de producători, ar fi nemaipomenit  pentru oameni. Aici şi-ar putea vinde marfa şi câştiga bani, “pentru că situaţia este de aşa natură că toată lumea câştigă, mai puţin producătorul”, după spusele primarului. “Avem terenul de patru hectare de la marginea satului din domeniul public, poate fi concesionat, închiriat. Nu ar fi neapărat o activitate a Primăriei, eu încerc doar să-i sprijin pe cei din grupurile de producători – două dintre ele sunt recunoscute la nivel de ţară, care au ca obiectiv valorificarea producţiei agricole. Ele ar trebui să preia acest angro şi să-l gestioneze, colectând marfa din zonă, din tot sudul Olteniei, chiar, pentru că are capacitate suficientă. Încercăm să luăm aprobările şi după aceea vorbim de organizarea activităţii. Sperăm să avem şi sprijinul Guvernului”, afirmă Vergică Şovăilă. Astfel, cultivatorii de lubeniţă, care au avut producţie şi de 70 de tone pepeni verzi la hectar, nu vor mai fi nevoiţi să plece cu remorcile prin ţară.

• Cantităţi imense de legume şi fructe specifice sunt scoase anual pe piaţă de agricultorii din Călăraşi.  E vorba de mii de tone, recoltate în 2010: 25.000  tone de pepeni verzi şi galbeni, 6.000 tone de cartof timpuriu, 1.600 tone de roşii, 1.600 tone de ardei, 2.000 tone de castraveţi, 1.750 tone de varză.

• En-gros-ul ar colecta producţia de legume din 30 de localităţi învecinate, a căror suprafaţă agricolă ajunge la 150.000 ha. Pe lângă legume şi fructe, acesta ar reprezenta un centru de comercializare a cerealelor şi plantelor uleioase precum floarea-soarelui şi rapiţă pentru ulei.

• În clădirile fostului “Vinalcool” Călăraşi există posibilitatea deschiderii unei fabrici de conserve  cu două linii de producţie, una pentru fructe şi alta pentru legume, materia primă fiind asigurată de producători. În acest fel, pe lângă punerea pe picioare a unei afaceri, s-ar crea şi 100 de locuri de muncă pentru oamenii din zonă.

LAURA MOŢÎRLICHE şi LAVINIA ILINA