Acum 70 de ani: Când Hrusciov pomenea de cultul personalităţii!

Pe 25 februarie 1956 se încheia la Moscova cel de al 20-lea congres al PCUS, la care prim-secretarul CC, Nikita Hrusciov, a prezentat un raport cunoscut sub denumirea: „Despre cultul personalităţii şi consecinţele sale”, în care a condamnat represiunile politice (1930-1950) şi l-a învinovăţit în întregime pe Stalin. Congresul a fost considerat începutul aşa-numitului „dezgheţ”, din politica internă şi externă a URSS, începându-se destalinizarea. Raportul lui Nikita Hrusciov, la cel de al 20-lea congres al partidului (14 februarie – 25 februarie 1956), despre crimele comise în timpul lui Stalin, nu era destinat publicului larg şi a dus la dezacorduri între Uniunea Sovietică, China, Albania. Însărcinată cu examinarea represiunii a fost o comisie condusă de secretarul CC, Piotr Pospelov, fost redactor şef la Pravda (1940-1949) care ar fi prezentat un raport de 70 de pagini, redus la 35, cuprinzând ordinele lui Stalin menite a dezlănţui marea epurare. Piotr Pospelov, narează William Taubman, în cartea sa „Hrusciov şi epoca sa”, distinsă cu „Premiul Pulitzer”, coordonase pregătirea celei de a doua ediţii a scurtei biografii a lui Stalin (în 1951 – tiraj 7 milioane exemplare) plânsese atât de tare, când murise Stalin încât Beria a trebuit să-l scuture întrebându-l: „Ce-i cu dumneata? Termină”. Hrusciov a cerut ca membrii comisiei să acorde o atenţie deosebită înalţilor funcţionari ai partidului, care fuseseră executaţi, inclusiv predecesori ai săi din Ucraina. Pe 9 februarie, „comisia Pospelov” şi-a încheiat activitatea şi a prezentat prezidiului un raport de 70 de pagini despre represiune. Un raport bazat pe documente prezentate de KGB şi ministerul de Interne. În concluzia raportului său, Hrusciov a cerut să se demonteze definitiv, odată pentru totdeauna, cultul personalităţii şi să se tragă concluziile corespunzătoare, atât în domeniul ideologico-teoretic, cât şi în cel practic. Raportul despre cultul personalităţii a avut un ecou asurzitor. Transcrierea documentului în buletinul CC al PCUS a fost plin de remarci, precum „aplauze şi zgomot de indignare” în sală. Alexander Iakovlev, „maistru al perestroika”  prezent în sală, a mărturisit ulterior că era o tăcere totală. Pe 5 martie 1956 la a treia aniversare a morţii lui Stalin, CC al PCUS a declasificat documentele, fără a permite publicarea lor.