Război în Ucraina: Spre o pace… dictată!

Ucraina se confruntă cu o dilemă strategică tot mai evidentă, fără opţiuni viabile, legată de… o pace dictată. Un acord de pace convenit de facto este încă departe, deşi dezbaterea de la Abu Dhabi, întinsă pe două zile, a avut amploare, fiind considerată, inclusiv de Volodimir Zelenski, „constructivă”. După două zile de negocieri tripartite de la Abu Dhabi, care au permis delegațiilor rusă și ucrainiană să ”reborneze” limitele concesiilor lor, principalul rezultat al acestei întâlniri, în spatele ușilor închise, n-avea cum să fie un acord cât… o clarificare a liniilor roșii. Cu certitudine, părți ale negocierilor n-au apărut, prin conivență, în comunicatele de presă. În cele din urmă se prefigurează două posibile rezultate pentru Ucraina, ambele proaste: unul negativ, altul şi mai negativ. Aroganţa liderului de la Kiev, şi mai ales ingratitudinea lui, probată la Davos, n-a fost altceva decât expresia unei disperări, dacă nu un semn că şi-a pierdut „busola”. Ceea ce n-ar fi nefiresc, prin raportare la tensiunea în care trăieşte. A stârnit multe critici îndreptăţite, dar şi uimire. După referirea gratuită, în discursul de la Forumul mondial de la Davos, în care a spus că „fiecare Viktor” care trăieşte pe cheltuiala Europei, dar îi trădează interesele „merită o palmă”, a urmat pe „X” replica premierului ungar care l-a numit pe Zelenski „un om aflat într-o situaţie disperată”, care în al 4-lea an consecutiv nu a putut sau nu a vrut să pună capăt războiului, în ciuda ajutorului preşedintelui american Donald Trump. O reacţie dură a venit şi din partea Iranului, prin ministrul de externe al acestei ţări, Abbas Araghchi, acesta etichetându-l drept „un clovn confuz” a cărui armată este infestată cu mercenari. Iniţial, Zelenski nu intenţiona să meargă la Davos, dar în urma unui apel al preşedintelui Donald Trump a dat curs invitaţiei, pentru a face afirmaţii necalibrate, cum ar fi „slăbiciunea şi neputinţa Europei”, care rămâne un caleidoscop de puteri mici şi mijlocii. Reacţiile provocate la Moscova n-au importanţă, putem admite asta, dar este evident că au trezit zâmbete maliţioase. Mai nou, Wall Street Journal a scris că din cele 90 miliarde euro promise, UE va aloca doar 30 miliarde euro Kievului (15 miliarde pe an) iar 60 de miliarde vor fi păstrate pentru nevoile campaniei europene de apărare. Faptul că Macron şi Meloni, dar şi cancelarul german Merz, opinează pentru deschiderea de canale de comunicare cu Moscova nu trebuie să uimească, fiindcă mai nou, site-ul de ştiri Axios pomeneşte chiar de o posibilă întâlnire între Putin şi Zelenski, puţin probabilă după opinia noastră. Negocierile trilaterale, de la Abu Dhabi, desfăşurate cu uşile închise, în formate diferite, s-au încheiat după două zile consecutive. Partea rusă a fost condusă de Igor Kostyukov, şeful Direcţiei principale de informaţii a Statului Major general al forţelor armate, iar partea ucrainiană de Rustem Umerov, secretarul Consiliului naţional de securitate şi apărare. Aşadar, partea rusă, reprezentată de un ofiţer de informaţii militare, la curent cu ceea ce se întâmplă în linia întâi, a încercat să explice că rezistenţa este zadarnică. Fără a convinge „ehipa ucrainiană” condusă de Kirilo Budanov, mai nou şeful cabinetului preşedintelui Ucrainei, David Arakhamia, liderul partidului Slujitorul Poporului, Andry Hnatov, şeful Statului Major al forţelor armate ucrainiene şi Serhi Kyslytsya, prim-vicepreşedinte al cabinetului preşedintelui ucrainian. Ce s-a desprins din discuţiile purtate se ştia dinainte: o soluţionare pe termen lung este imposibilă fără rezolvarea problemei teritoriale. După care Ucraina ar urma să revină la un statut de nealiniere şi neutralitate asigurând drepturile lingvistice şi religioase ale etnicilor ruşi, şi renunţând la ideologia neo-nazistă, care i se reproşează de Moscova. Problemele de securitate au fost discutate, într-un format trilateral. În schimb, separat, Rusia şi SUA au discutat şi probleme de cooperare economică bilaterală. Negocieri directe între ruşi şi ucrainieni mai avuseseră loc în primul an al conflictului (2022) şi de mai multe ori în 2025, la Istanbul, finalizate prin schimburi de prizonieri şi rămăşiţe ale soldaţilor. S-a convenit, cum spuneam, în organizarea unei a doua runde de discuţii de pace, mediate de SUA în weekend-ul viitor, deşi ucrainienii s-au plâns că negocierile au fost subminate de atacurile mortale asupra Kievului şi Harkovului, cele mai mare oraşe ale Ucrainei, agravând criza energetică.