Potrivit tabloidului sârb „Kurir”, preşedintele ţării Alexandar Vucic, bănuit de regulă de declaraţii echilibrate, în relaţii bune, dar nu grozave, cu Moscova, într-un interviu acordat în trenul „Soka” spre Subotica, a spus deunăzi că „va fi război, şi va fi unul, vă spun pentru că văd ce se întâmplă şi cum se pregăteşte toată lumea”. Liderul de la Belgrad a mai adăugat că ţările nu se pregătesc pentru negocieri de pace, în schimb „sapă tranşee” şi aşteaptă să înceapă conflictul. Nu demult, preşedintele american Donald Trump afirmase că războiul ruso-ucrainian ar fi putut escalada într-un război mondial, dar că această ameninţare nu mai există. De atunci a trecut însă ceva timp. Discursul lui Vladimir Putin la Clubul internaţional de discuţii Valdai, de zilele trecute, despre lumea multipolară şi prăbuşirea hegemoniei occidentale, anunţă ceva, nu greu de decriptat. „Cauza principală a crizei din Ucraina şi a altora este politica occidentală de după războiul rece. Pentru Occident situaţia din Ucraina este o carte într-un joc mai amplu, este un pretext şi o modalitate de a-şi rezolva problemele”. La Soci, Vladimir Putin nu l-a criticat pe Donald Trump şi chiar i-a lăudat anumite gesturi. Principala problemă, în opinia lui, este poziţia belică a Europei, care susţine Kievul. Dar Europa o face înfricoşată de intenţiile nedeclarate ale lui Putin. Mai clar, nimeni nu ştie ce are de gând… Vladimir Putin, în continuare. În ceea ce priveşte livrarea rachetelor Tomahawk şi a altor arme cu rază lungă de acţiune, asta creşte riscul unui război global. Furnizarea unor astfel de rachete către Ucraina ar distruge tendinţele pozitive din relaţiile dintre Rusia şi SUA, a declarat Putin, într-un interviu pentru Rossiya 1. Discuţia recentă, în marja Adunării Generale, a ONU, de cel puţin o oră, între Serghei Lavrov şi Marco Rubio, despre relaţiile bilaterale şi normalizarea misiunilor diplomatice, a marcat ceva: medierea americană în conflictul ucrainian a fost cel puţin suspendată. Apelul lui Donald Trump, către Moscova, de a face paşi semnificativi, tradus din limbaj diplomatic în termeni simpli înseamnă că toate cuvintele au fost deja rostite şi nu mai e nimic de adăugat. Extrem de important este însă şi faptul că nu există momentan alte părţi interesate de acest rol. Chiar şi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi-a exprimat recent scepticismul. Într-un asemenea context, aliaţii occidentali ajută Kievul, nu doar declarativ, iar Washingtonul nu refuză sprijinul aliaţilor săi occidentali. Armele plătite vor veni de peste ocean, iar NATO le va distribui după cum consideră de cuvinţă. Ideea că SUA ar putea întoarce spatele pare oarecum discutabilă. Per total, trebuie recunoscut că speranţele pentru o destindere a tensiunilor internaţionale a fost spulberată. Zelenski şi-a confirmat disponibilitatea de a continua acţiunile militare şi vrea „pace prin putere”. Asta clamează deşi situaţia pe linia frontului nu îl avantajează. La Valdai, Vladimir Putin a răspuns –destul de echilibrat- afirmaţiile lui Donald Trump despre „tigrul de hârtie”, spunând că acest „tigru” luptă cu succes împotriva întregului bloc NATO. Efectul propagandistic este subînţeles. Prin deschiderea posibilităţii de a doborî avioane de luptă ruseşti, care depăşesc frontierele aeriene ale Alianţei, se marchează o schimbare reală de la începutul războiului. O schimbare de curs, care a putut trece neobservată în toiul declaraţiilor de tot felul. Noile reguli de angajament ale NATO stabilesc cadrul şi nivelul răspunsului militar în caz de atac sau agresiune. Şi aici se poate discuta mult, fiindcă riscurile sunt enorme.
