Seara zilei de joi 28 august a.c. a fost una memorabilă, la Craiova, şi cred că în toată Oltenia, datorită… fotbalului. Mi s-ar putea reproşa imediat şi pe bună dreptate că nu toată lumea e ahtiată după Universitatea Craiova, că multora le este indiferentă şi victoria şi înfrângerea ş.a.m.d.. A fost însă full stadionul, dovedit neîncăpător, şi nu puţini au fost cei care au căutat bilete, după epuizarea acestora. S-a înregistrat ceea ce numim sold-out, şi de multă vreme nu se mai întâmplase o asemenea stare de lucruri. A ieşit aşa cum trebuia, la deznodământ mă refer, aşa cum şi-au dorit nu doar suporterii, ci toţi craiovenii, toţi doljenii, toţi oltenii. O bucurie rămâne o bucurie şi prin iradiere poate molipsi şi pe alţii, chiar şi pe morocănoşi. Şi asta într-un moment de acreală al societăţii în ansamblul ei. Guvernul Ilie Bolojan face parcă eforturi premeditate, în a crea o atmosferă neliniştitoare dacă nu chiar otrăvită. Societatea pare polarizată, după ultimele alegeri prezidenţiale, s-a mai întâmplat asta e drept, şi forumurile sunt pline de insanităţi şi stupori ignobile, greu de reprodus. Ceea ce săvârşeşte guvernul Bolojan nu e în nici un caz de natură să binedispună. Scăderea nivelului de trai a devenit parcă un deziderat. Nici o guvernare, de până acum, nu s-a arătat atât de radicală în demersurile ei. Şi asta îi înrăieşte pe tot mai mulţi, care zi de zi se confruntă cu greutăţile aspre ale vieţii. Ameninţaţii din sistemul bugetar, cu trimiterea în şomaj, sunt resentimentari, înclinaţi spre acreală. Se vorbeşte de amânarea începerii anului şcolar. Sentimentul insecurităţii evident că indispune. Se trăieşte îngrijorat fără proiecte de durată, fără garanţia că eşti protejat social. Reflecţia e înlocuită, tot mai mult, de emotivitatea barbară şi instinctul de conservare. Ne confecţionăm fericirea din fragmente ocazionale, care nu se îngemănează, cum ne-am dori fiecare. Detenta bucuriei, plăcerea deplină, colocvialitatea inocentă nu mai alimentează cotidian conţinutul de viaţă al fiecăruia. Or, nu se poate trăi din amărăciune exclusivă şi infinită. Se spune că tot ce subminează speranţa e fals. De acord. Mi se va reproşa că mă complac, în abstracţiuni, şi nu mai continui. Succesul fotbaliştilor craioveni care intră în grupele unei competiţii europene intercluburi, Conference League, este tonic din mai multe puncte de vedere. Şi unul dintre ele este acela că aşează Craiova pe harta Europei fotbalistice. E puţin lucru? Nu contrazic pe nimeni. Toată presa europeană, în rubricile destinate sportului, menţionează Craiova. Trăim într-un sos toxic, nu suntem singurii, dar el conţine încă mirodenii subtile cu efecte anesteziante. Dacă destule lucruri indispun, până la depresie, există şi momente de acces la optimismul bine temperat. O mulţime de inşi, bine crescuţi, îndeosebi tineri, s-au simţit fericiţi joi seara. Şi asta nu e puţin lucru. Ne vom aminti de acest moment şi oricum istoria locului îl va consemna.
