Ion Iliescu, primul preşedinte al României post-comuniste, a încetat din viaţă azi, la vârsta de 95 de ani, la Spitalul ”Agrippa Ionescu” din Bucureşti, unde a fost internat în urmă cu aproape două luni, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar. Guvernul a anunţat decesul, precizând că detaliile privind programul funeraliilor de stat vor fi comunicate în perioada următoare.
“Potrivit Procedurii privind organizarea funeraliilor de stat, în cazul decesului unui fost preşedinte al României, comunicarea publică a decesului se realizează la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului, prin purtătorul de cuvânt al Guvernului, iar MAE comunică oficial despre deces tuturor misiunilor diplomatice şi reprezentanţilor organizaţiilor internaţionale acreditate în România, precum şi misiunilor diplomatice ale României din străinătate”, a transmis Guvernul.
Ion Iliescu s-a născut în 3 martie 1930, în Olteniţa. Tatăl său, Alexandru Iliescu, a participat la Congresul al V-lea al PCR, care s-a desfăşurat în 1931, în apropierea Moscovei. S-a întors în România în 1936-1937, când şi-a găsit soţia, mama lui Ion Iliescu, recăsătorită. Iliescu a fost crescut de bunicii din partea tatălui, la Olteniţa, iar la 7 ani, când Alexandru Iliescu a revenit din URSS, a rămas cu el în Bucureşti, unde tatăl său s-a recăsătorit şi a mai avut doi fii.
Ion Iliescu a fost student al Institului Politehnic Bucureşti, cu specializarea hidrotehnică. PCR l-a trimis la studii la Institutul Energetic al Universităţii din Moscova, unde l-a avut coleg pe Li Peng, viitor prim-ministru al Chinei. În acea perioadă se căsătoreşte cu Nina Şerbănescu, pe care o cunoştea din liceu şi care studia şi ea la Moscova. Cuplul Ion şi Nina Iliescu nu a avut copii.
Ion Ilescu a fost secretar al Comitetului Central al UTC (1954-1960), deputat în Marea Adunare Naţională (1956-1985), adjunct al şefului secţiei de Propagandă al Comitetului Central al PCR (1960-1962), şef al secţiei de învăţământ şi sănătate în Direcţia de propagandă şi cultură a CC al PCR (1962-1965), membru supleant al CC al PCR (1965-1969), prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru Tineret (1967-1971), membru CC al PCR (1969-1984), membru supleant al Comitetului Politic Executiv (1969-1974) membru în Comitetul Politic Executiv (1974-1979), iar în 1971 devine secretar al CC al PCR. În 1971, Iliescu este demis din funcţia de secretar al Comitetului Central şi trimis la Timişoara ca adjunct al prim-secretarului de partid din Timiş. În 1974, a fost numit prim-secretar de partid în Iaşi. În 1984, Iliescu este eliminat din Comitetul Central al PCR şi este transferat de la preşedinţia Consiliului Naţional al Apelor la conducerea Editurii Tehnice, unde îl şi găseşte Revoluţia din decembrie 1989.
La Revoluţie, Ion Iliescu îşi face apariţia la Televiziune pe 22 decembrie, anunţând constituirea Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Pe 27 decembrie, Ion Iliescu a fost ales preşedinte al FSN, organism care preia puterea de la PCR. Ion Iliescu a câştigat primele alegeri libere, în 20 mai 1990 cu 85% din voturi, devenind preşedinte cu un mandat de doi ani.
Trei mineriade în 1990, una în 1991 şi două în 1999 a fost “bilanţul” lui Iliescu, preţul cu care şi-a menţinut puterea în fruntea statului şi care a costat enorm România, din toate punctele de vedere, dar mai ales ca imagine. În septembrie 1992, Ion Iliescu iese din nou preşedinte după ce l-a învins, în al doilea tur de scrutin, pe Emil Constantinescu. În 1996, Emil Constantinescu îl învinge pe Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale. În 2000, Ion Iliescu a redevenit preşedinte, după ce a câştigat în turul 2 duelul cu preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor. După ce blocase în anii 90 întoarcerea în ţară a regelui Mihai, în 2001 Iliescu îl invită pe Maiestatea Sa la inaugurarea unei galerii de artă. În ultimele zile ale mandatului său, în decembrie 2004, Iliescu a semnat decretul de graţiere al lui Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului, aflat în închisoare pentru mineriada din ianuarie 1999. La numai 24 de ore, în urma reacţiilor de indignare, Iliescu revocă graţierea. Tot la finalul ultimului său mandat, Romania aderă la NATO.
În ultimii ani, Iliescu s-a retras din viaţa publică, publicând mesaje rare pe blogul său. ”Lumea nu începe cu noi şi cu siguranţă nici nu se termină cu noi. Valabil pentru orice muritor” spunea fostul preşedinte, într-un interviu apărut când a împlinit 94 de ani.
