Finala Champions League de anul acesta se va disputa între Real Madrid şi Borussia Dortmund, pe 1 iunie, pe Wembley. Madrilenii s-au calificat în finală în stilul caracteristic, marcând pe final pentru remontada, 2-1 de la 0-1 cu Bayern Munchen, după ce în tur a fost 2-2. S-a întâmplat de mai multe ori în ultimele sezoane, chiar exasperant acum doi ani, când Real a ridicat trofeul după ce a trecut miraculos pe parcurs de PSG, Chelsea şi Manchester City.
De această dată, revenirea trupei lui Ancelotti a fost meritată, fiindcă a dominat partida de pe Santiago Bernabeu în întregime. Bayern a adoptat o strategie care nu-i este familiară, apărându-se supranumeric în jurul careului propriu, dar care a fost aproape să dea roade. Pe contră, canadianul Davies, intrat pe teren după ce i-a recidivat accidentarea lui Gnabry, a deschis scorul cu un şut superb cu piciorul drept, în minutul 68. Bavarezii aveau să rateze totuşi o altă finală cu Borussia Dortmund pe Wembley, după cea din 2013, în schimb retrăind momentele dramatice din finala Champions League din 1999, când a condus-o cu 1-0 pe Manchester United până în ultimul minut, iar Sheringham şi Solskjaer au fost killerii lui Oliver Kahn. De această dată, Joselu, vârful împrumutat de la Espanyol, introdus inspirat de Ancelotti, a reuşit o dublă (88, 90+1), iar Real Madrid va avea ocazia de a câştiga al 15-lea trofeu Champions League. Dortmund are numai unul în palmares, din 1997, când a trecut cu 3-1 în finală de Juventus.
Real Madrid: Lunin – Carvajal, Rüdiger, Nacho, Mendy – Valverde (Joselu ’81), Tchouameni (Diaz ’70), Kroos (Modric ’69) – Bellingham (Militao ‘90+10) – Vinicius, Rodrygo (Camavinga ’81). Antrenor: Carlo Ancelotti.
Bayern Munchen: Neuer – Kimmich, Dier, De Ligt, Mazraoui – Pavlovic, Laimer – Gnabry (Davies ’27), Musiala (Kim ’85), Sané (Muller ’76) – Kane (Choupo-Moting ’85). Antrenor: Thomas Tuchel.
Arbitru: Szymon Marciniak (Polonia).
