Sistemul de învăţământ preuniversitar a trecut prin mai multe reforme, prezentate de miniştrii iniţiatori ca schimbări majore ale Educaţiei. Toate însă de suprafaţă, nici una de profunzime. Deşi suntem în secolul al XXI-lea, igiena nu este încă prioritară la şcoală. Toaletele, în general insalubre, la sate, au rămas pitulate în curtea din spate a unităţilor de învăţământ. În Dolj, aproape jumătate din populaţia şcolară nu beneficiază de grupuri sanitare în incinta imobilelor. De cele mai multe ori, în mediul rural, acestea sunt adevărate improvizaţii, murdare şi fără apă curentă. Din toamnă însă elevii de la clasa pregătitoare au prevăzute în curriculă şi ore despre normele de igienă personală. Rămâne de văzut cum se va îmbina teoria cu practica în şcolile unde acestea se bat cap în cap, mai ales că nimeni nu se implică financiar în rezolvarea problemei. De la Ministerul Educaţiei nu se alocă bani pentru investiţii, însă nici consiliile locale nu pun deloc umărul pentru a îmbunătăţi confortul elevilor.
Potrivit datelor transmise de curând de Inspectoratul Şcolar către Ministerul Educaţiei, după cazul tragic al elevei care şi-a pierdut viaţa chiar în haznaua şcolii din comuna dâmboviţeană Ulmi, în judeţul Dolj, din 419 unităţi şcolare cu structuri incluse, 276 sunt în stadiu corespunzător de funcţionare, iar 143 sunt necorespunzătoare. În această ultimă categorie se regăsesc multe unităţi de învăţământ din mediul rural, ca de exemplu cele din satele Zăval, Beneşti, Macrea sau Piria, dar şi din mediul urban, pe listă aflându-se Şcoala Mofleni, Şcoala nr. 2 Băileşti, Şcoala cu clasele I-IV Romi din Filiaşi. Şi exemplele pot continua…
Privata din scândură, la loc de „cinste”
La Pleşoi, investiţiile au stagnat, chiar şi cele pentru strictă necesitate. Situaţia este urât mirositoare, chiar la propriu. Şcoala a intrat în proces de modernizare în urmă cu mai bine de trei ani, după cum îşi aduc aminte o parte dintre angajaţi. Atunci, pentru clădirea destinată învăţământului gimnazial a fost prevăzut în proiectul de investiţii şi construcţia unui grup sanitar corespunzător, în incinta şcolii. S-a ridicat doar încăperea şi s-au pus trei ochiuri de termopan, iar la uşă – un lacăt, încuiat şi astăzi. În consecinţă, elevilor, dar şi profesorilor li s-au păstrat aceleaşi condiţii, ca pe timpuri. Privata, din scândură, stă măreaţă la doar câţiva metri de intrarea în şcoală. Odată ce te apropii de ea vezi şi indiciile de utilizare: pe o uşă stă scrijelit cuvântul „băieţi”, iar pe cealaltă „profesori”. Cât despre fete, acestea probabil că au de ales… În nici unul dintre compartimente nu există hârtie igienică şi nici apă. De altfel, în întreaga şcoală lipseşte sursa de a alimentare. De curăţenia din acest imobil se ocupă şoferul microbuzului care transportă elevii, angajat cu jumătate de normă pentru fiecare atribuţie.
Sticluţa de acasă furnizează apa de băut şi de spălat
Nici pentru elevii din clasele I-IV şi preşcolari situaţia nu este mai bună. Aceştia învaţă în clădirea centrală a şcolii, unde toaletele sunt tot în curte, însă de data aceasta adăpostite într-o construcţie mai solidă, în care se găsesc şi chiuvete. Doar de decor. Nici aici nu este apă, pentru că au îngheţat conductele, iar acum nu sunt bani de reparaţii. Copiii trebuie să-şi aducă sticluţe cu apă de acasă pentru consum sau pentru a se spăla pe mâini. De altfel, zăpada nu a stricat numai sistemul de alimentare cu apă, ci şi magazia cu lemne. Cantităţile mari de ninsoare au doborât acoperişul, iar bani pentru reparaţii nu sunt. În aceeaşi curte a şcolii centrale din Pleşoi, lângă terenul de sport, se găseşte şi un şantier deschis, o lucrare ce viza ridicarea unei grădiniţe. A fost însă abandonată, iar în stadiul actual nu este altceva decât un real pericol pentru integritatea fizică a copiilor, care se pot răni oricând, dacă se aventurează printre scheletele de fier beton.
Chiuveta, obiect de decor
Tot de Şcoala Pleşoi ţine şi unitatea de învăţământ din Miloveni. Imobilul găzduieşte o clasă de învăţământ primar la simultan cu o grupă de grădiniţă. În holul principal al clădirii este montată o chiuvetă, care deocamdată are rol decorativ. Din ţevile ei curge doar praf. La nevoie, funcţiile chiuvetei sunt preluate, cu succes, de o găleată cu apă. Dotările şcolii urmează aceeaşi linie prezentată până acum. Toaleta este în curtea din spate, şi chiar bine mascată. Pentru a ajunge efectiv în spaţiile destinate nevoilor fiziologice este o adevărată aventură. Wc-urile sunt cocoţate într-o construcţie înaltă, cu scări, care se opresc brusc într-unul din ziduri, nicidecum într-o cale de acces. Pentru asta trebuie treci un prag lateral, foarte înalt şi pentru un adult. Încăperea nu are ferestre, şi nici curent electric, fiind destul de periculoasă. De la intrare se întrevăd două compartimente cu uşi, însă în afara lor sunt şi alte gropi, suficient de mari încât să-ţi îngropi piciorul. De miros şi dejecţii nu mai povestim…
Capcane pentru copii, în curtea şcolii şi în clase
Dar WC-ul de la Miloveni nu este singurul pericol. La doi paşi de acest grup sanitar improvizat se găsesc două canale colectoare, unul dintre ele acoperit superficial, de un corp de lemn, care putea fi înlăturat uşor de orice copil. De altfel, suportul de lemn lasă să se întrevadă ce se ascunde sub el: multă apă în care erau aruncate sticle şi borcane. Capcanele nu se opresc însă în curtea şcolii. Ele continuă şi în clase. Întrerupătoarele şi prizele sunt vechi, desfăcute şi cu firele ieşite în decor. Când sunt utilizate scot şi ceva sunete, care confirmă că prin ele încă trece curentul electric, însă nu în siguranţă. Pentru a-i feri pe cei mici, cadrele didactice le-au masat cu planşe desenate. Şi pardoseala pune probleme. Parchetul s-a făcut valuri-valuri, fiind afectat de umezeala din interior. În cancelarie stă să crape, iar într-una din clase a fost reparat, dar intervenţia a mai scurtat din suprafaţa acoperită.
Aerisire naturală, prin ferestrele fără geamuri
În peisajul dezolant al privatelor insalubre se înscrie şi haznaua de la Şcoala cu clasele I-IV Pietroaia, comuna Sopot. Situată tot în curte, de data aceasta la o distanţă considerabilă faţă de şcoală, toaleta nu mai are geamuri, uşa nu se închide, iar dinăuntru răzbate un miros care „răneşte” simţurile. Chiuveta de la intrare, din inox, ţine loc de coş de gunoi. Oricum, e bine că i s-a găsit o utilitate, fiindcă apă nu are. Şi sursă de apă nu se găseşte deloc în incinta unităţii de învăţământ. În curtea şcolii sunt două fântâniţe de apă, dar ruginite şi uscate. Toate acestea se pot vedea din stradă, printre două porţiuni scurte de gard din beton.
În faţă-i vopsit gardul, iar în curte… leopardul!
La Seaca de Pădure, ce să vezi: în faţă-i vopsit gardul, iar în curte… leopardul. În ciuda faptului că şcoala era frumos aranjată, toaletă era opusul oricărei noţiuni de igienă. Fecalele erau peste tot şi nici urmă de chiuvetă. Greu de crezut că vreunul dintre copii s-ar mai fi putut strecura printre mizeria de nedescris.
Ca şi în celelalte cazuri, directorul unităţii de învăţământ nu a fost de găsit. În acest ultim caz, în momentul când am intrat în curtea unităţii de învăţământ, cadrele didactice prezente pe terenul de sport au ţinut să cheme managerul pentru a sta de vorbă cu noi, însă după ce ne-au anunţat prezenţa, s-au întors cu scuza că acesta este la Craiova.
CARMEN RUSAN şi ANA-MARIA GEBĂILĂ
