Aflat într-o vizită de trei zile în China, preşedintele francez a declarat miercuri, în cadrul unei întâlniri avută cu comunitatea franceză, la ambasada Franţei din Beijing, că ţara sa este angajată să promoveze o puternică relaţie comercială cu China şi susţine un parteneriat global şi strategic cu a doua mare putere economică mondială. Pe lângă componenta economică a vizitei, consolidarea relaţiei comerciale bilaterale, liderul de la Elysee a exprimat la întrâlnirea cu omologul său chinez Xi Jinping şi dorinţa implicării acestuia în medierea crizei din Ucraina, în temeiul bunelor relaţii ale Beijingului cu Moscova. Parisul şi Beijingul menţin relaţii statornice, stabilite din 1964, de Mao şi generalul De Gaulle, mai nou China fiind considerată „un partener, un competitor şi un rival sistemic” de UE. O relaţie, aşadar marcată de tensiuni, care în ciuda angrenajului şi interdependenţei fac vizibile anumite decuplaje evidente. Din delegaţia lui Emmanuel Macron a făcut parte şi preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, aceasta din urmă tratată cu răceală în presa chineză după afirmaţia făcută la Bruxelles conform căreia “maniera în care China se va implica de partea Rusiei va fi factor determinant în relaţiile UE-China”. Există însă şi variabile necuantificabile: Franţa şi-a menţinut calmul în timpul devastatoarei „revoluţii culturale”, China a recunoscut influenţa Parisului, singura putere nucleară din Europa, pe vremea când era supusă unei presiuni americane puternice. Atentă la discursul francez privind lărgirea Consiliului de Securitate şi ataşamentul Franţei la o autonomie strategică a Europei, în tradiţia unei fronde faţă de politica blocurilor, China ştie că Uniunea Europeană nu poate pierde o asemenea piaţă. Numai că lovitură de teatru: Kremlinul a exclus ieri, prin purtătorul de cuvânt Dmitri Peşkov, posibilitatea unei medieri chineze pentru stoparea luptelor din Ucraina. „China dispune de un potenţial formidabil şi eficace într-o mediere, dar situaţia din Ucraina este complexă şi nu se întrevede nicio perspectivă de reglementare politică. Pentru moment nu există altă soluţie decât aceea a continuării operaţiunii militare speciale”. Mai mult, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ruse, Maria Zakharova, pentru agenţia de presă Anadolu, a criticat vehement toate declaraţiile preşedintelui francez, care a cerut Beijingului să nu devină „complice” al agresorului rus, în războiul din Ucraina, reamintind că Franţa este membră a „formatului Normandia”. O declaraţie întărită de ministerul rus al afacerilor de externe care l-a convocat pe ambasadorul francez la Moscova, pentru a denunţa declaraţia diplomaţiei franceze care a acuzat forţele ruse de atrocităţi, cu ocazia aniversării evenimentelor de la Bucha. Cu toate acestea, Emmanuel Macron, potrivit presei franceze, i-ar fi spus omologului chinez Xi Jinping că se contează pe puterea sa de convingere, pentru a aduce pe toată lumea la masa negocierilor. În Ucraina, nici Rusia nici SUA, nu pot pierde războiul din motive diferite: SUA fiindcă şi-ar boţi statutul de lider mondial, Rusia fiindcă o înfrângere ar fi sinonimă cu vasalizarea ei. Dacă va lansa marea ofensivă sau va lăsa Ucraina –ajutată de aliaţii occidentali- să se epuizeze într-un război sfâşietor de uzură pe care nu-l poate câştiga, rămâne de văzut. Pe teatrele de operaţiuni războiul se reduce la lupte de rutină, dovadă ceea ce se întâmplă la Bakhmut, de luni de zile. Prevestind parcă trecerea de la un război local la unul geo-politic. Ruşii susţin că ţinta nu este învingerea lor, cât încercuirea (după admiterea Finlandei în NATO), şi tentativele din Georgia, unde se prepară o basculare de putere pe modelul Maidanului de la Kiev, motiv pentru care instalează baze militare în Abkazia şi Osetia de Sud. Scenarii similare sunt prevăzute în Armenia şi Kazakhstan. Beijingul nu doreşte prea mult, cel puţin la nivel declarativ, să se amestece în conflictul din Ucraina. Şi-a exprimat bunele intenţii şi atât. Îşi urmăreşte obiectivele economice, rivalitatea ei cu SUA din regiune, exacerbată de diferenţele culturale profunde cu mari consecinţe pentru lume. Beijingul se concentrează, în schimb, pe zonele nevralgice ale SUA: Orientul Mijlociu şi America de Sud. Aşadar, nu pare interesat de Ucraina, căreia mai degrabă îi prevede soarta Afghanistanului. Şi totuşi un compromis trebuie găsit. Şi Occidentul rămâne un element cheie. Campanii electorale debutează în numeroase ţări, în frunte cu SUA şi atitudinea privind războiul poate avea un rol important. Aşadar concluzionând, Emmanuel Macron, animat de unele intenţii bune, s-a aflat într-un rol dificil la Beijing pe chestiunea Ucrainei. La problemele sociale pe care le are în ţară avea nevoie de mai mult, în plan diplomatic. Contextul nu i-a fost favorabil: Europa resimte ruptura relaţiilor comerciale cu Rusia, în timp ce tensiunile geo-politice, China-SUA, primele două economii ale lumii se intensifică, după cum evaluează şi Politico. Delegaţia franceză a semnat documente de cooperare în domeniul agriculturii, ştiinţei şi tehnologiei, energiei nucleare, civilă, dezvoltare durabilă şi cultură. Dar Xi Jinping n-a promis că va utiliza relaţia sa cu Vladimir Putin pentru a-l îndemna să negocieze. O singură certitudine: Beijingul nu vrea să deterioreze relaţiile cu Bruxellesul şi nici nu se lasă descurajat de apropierea de Rusia.