Nici nu se gândea probabil preşedintele francez Emmanuel Macron la un asemenea dezastru, cum s-a dovedit turul doi al alegerilor parlamentare, pentru blocul prezidenţial Ensemble (Împreună) cu doar 245 de mandate (de la 350 în 2017) adjudecate, incapabil să-i asigure majoritatea absolută de 289 mandate. Altădată presa franceză evoca, în cazul unor astfel de înfrângeri, denumirea de „Berezina”, aluzia la dezastrul armatei lui Napoleon, în Rusia, dar din motivele cunoscute, nu s-a mai apelat la o asemenea comparaţie. În căutarea de aliaţi, preşedintele francez a primit ieri, la Elysee, reprezentanţii principalelor forţe politice, discutând pe rând cu Christian Jacob (LR), Olivier Faure (PS), Francois Bayrou (MoDem), Stanslas Guerini (Renaissance), Marine Le Pen (Reuniunea Naţională), Fabien Panot (comunişti), Mathilde Panot şi Adrien Qatennets (Franţa Nesupusă). Evident, relatează presa franceză, preşedintele a invocat interesul suprem al ţării şi necesitatea unei soluţii în serviciul Franţei. Dar paradoxal niciunul din partidele parlamentare nu doreşte intrarea la guvernare. Aşadar, cele 45 de mandate necesare pentru atingerea pragului de aproape 290 de mandate (pentru o majoritate absolută) sunt greu de găsit. Fiindcă republicanii (LR) care puteau îndeplini rolul de „balama” ezită pe fondul unor disensiuni interne, cu Valerie Pecresse, marea perdantă în turul întâi al alegerilor prezidenţiale, Jean Francois Cope, care vrea un pact de guvernare vital, şi Christian Jacob, liderul formaţiunii, care şi-a anunţat părăsirea postului, ca principali tenori. S-a mai întâmplat un lucru: componentele NUPES (socialişti, ecologişti, comunişti şi Franţa Nesupusă) nu doresc grup parlamentar de sine stătător, cum clamează Jean Luc Melenchon, ci grupuri individuale, care îl pun pe liderul formaţiunii într-o postură delicată, de a nu mai conduce primul mare grup parlamentar din opoziţie, ci pe cel de al doilea. În felul acesta Marine Le Pen aspiră îndreptăţit la o importantă funcţie parlamentară, cea de preşedinte a Comisiei de buget (care se acordă dintotdeauna opoziţiei), având 89 de deputaţi, faţă de 72 câţi ar avea Franţa Nesupusă. Urmează oricum o bătălie mare pentru funcţiile cheie din Adunarea Naţională. Macron a refuzat demisia Guvernului, pentru a evita complicaţiile de moment deşi premierul Elisabeth Borne înaintase demisia. Dar cum doi miniştri, cel al Sănătăţii, Brigitte Bourguignon şi cel al Tranziţiei ecologice, Amelie de Montchalin, n-au câştigat alegerile în circumscripţiile în care au candidat, potrivit cutumei vor trebui să părăsească imediat posturile din Guvern. Rezultatul alegerilor legislative de duminică este unul fără apel. Practic, Emmanuel Macron a fost detronat şi cotidianul german Die Welt comentează maliţios starea de fapt. Electoratul francez este celebru pentru schimbarea regelui. Duminică a tras tronul de sub fesele noului rege. Oricum la cum arată fotografia finală a alegerilor -Ensemble 246 mandate, NUPES 142 mandate, RN 89 mandate, LR-UDI 64 mandate, stânga 13 mandate- este dificil de întrevăzut cum se vor aşeza lucrurile într-o matcă convenabilă, menită să ferească corabia guvernării de avarii, în nişte ape extrem de tulburi.
