Un ministru al Agriculturii deloc nepotrivit!

0
127

Pe pagina sa de socializare, Florin Barbu, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, lasă impresia că stăpâneşte „toate problemele” din domeniul său de competenţă decizională. A spus, de pildă, între altele, că investiţiile în sisteme moderne de irigaţii pot duce agricultura românească într-o nouă etapă: producţii mult mai mari, mai multă predictibilitate pentru fermieri şi o dependenţă mai mică de despăgubirile pentru secetă. „Am ajuns la 1,4 milioane de hectare reabilitate şi continuăm programul până la 2,7 milioane de hectare. În paralel, asigurăm sprijin pentru reducerea costurilor cu energia”. Nimic nou, deşi în privinţa suprafeţelor amenajate pentru irigaţii se poate discuta. La marginea unui an agricol, nu calic excesiv în precipitaţii, cât repartizate anacronic, sunt totuşi producţii bune la culturile de grâu, orz, rapiţă, floarea-soarelui, porumb –pe alocuri-, legume ş.a.m.d.. Din cauza debitului redus al Dunării, în a doua parte a verii, nu s-a mai putut iriga, prin unele sisteme amenajate, iar cursurile de apă (râuri, pârâuri interioare) s-au văzut şi ele în dificultate. Sunt lucruri cunoscute de ministrul Florin Barbu care poate fi evaluat ca fiind de bună credinţă şi relativ descurcăreţ, pe la Bruxelles, unde n-a pierdut cauzele în care a pledat. Şi, de pildă, a solicitat sprijinul Consiliului European pentru deblocarea exporturilor de ovine şi caprine către ţările terţe, iar în cadrul Consiliului Agri Fish a reuşit să introducă ajutoarele naţionale tranzitorii (ANT) în textul Regulamentului următoarei politici agricole comune. Pentru aşa ceva îţi trebuie susţinere solidă, din partea altor miniştri europeni, un bun dialog cu aceştia. Unele afirmaţii ale ministrului nu sună tocmai liniştitor, deşi n-am cum să evaluez, în cunoştinţă de cauză, pe ce se bazează. Dacă s-au obţinut producţii „aşa de mari”, la majoritatea culturilor agricole, de ce rămâne ridicat volumul despăgubirilor pentru secetă? Apoi, balanţa comercială ne arată o mulţime de neîmpliniri, datorate şi faptului că reţeaua hypermarketurilor, supermarketurilor, care au împânzit ţara, tratează selectiv producătorii autohtoni. Care, uneori, chiar n-au acces. Nu cunoaşte ministrul Florin Barbu această stare de lucruri, care se perpetuează riscând să arunce producătorii agricoli autohtoni în faliment? Cu puţin timp, înainte de a reveni în funcţia de ministru al Agriculturii, Comisia Europeană a reconsidereat creşterea animalelor, numind-o „infrastructură critică”. Strategia oficială privind creşterea animelelor prezentată la Strasbourg se circumscrie la ceea ce numim securitatea alimentară, acum în pericol. Cum s-a tradus, prin părţile locului, o astfel de „schimbare de paradigmă a UE” privind… vacile şi nu numai, o demonstrează cele întâmplate la ferma zootehnică de la Cetate, unde organisme anacronice „de control”, prin mişcări neinteligente, au arătat că trăiesc pe altă lume. Faptul că ministrul de resort Florin Barbu se arată preocupat de graficul şi stadiul viramentelor plăţii subvenţiilor, de poziţia României, în negocieri pentru viitoarea politică agicolă comună, noi linii de finanţare, continuarea investiţiilor în infrastructura din irigaţii, pentru care s-a întâlnit cu ambasadorul israelian la Bucureşti, îl poziţionează avantajos, în comparaţie cu mulţi alţi miniştri. Oricum, lasă impresia că ştie pe ce lume trăieşte.