Ştim de acum, că ediţia 2022 a Cupei României la fotbal a fost câştigată, în premieră, de Sepsi OSK Sfântul Gheorghe (venită din play-out), care a învins în finală, pe Stadionul din Giuleşti, pe FC Voluntari. Presa scrie că a fost „noapte albă” la Sfântul Gheorghe, în Covasna, ceea ce într-un fel poate fi considerat ca firesc. Peste tot, în Europa, astfel de momente sunt celebrate cu fast de suporterii echipelor care câştigă cupa sau campionatul. În drumul său spre finala competiţiei „KO” –cum era numită odată- Sepsi Sf. Gheorghe a trecut de CS Universitatea Craiova, cu două victorii descumpănitoare, în ambele manşe. Cum Sepsi mai învinsese Craiova şi în sezonul regulat, înseamnă că în patru întâlniri câştigase de trei ori, o partidă încheindu-se indecis. La fotbal, nu la hochei pe gheaţă. Cum n-am motive să contest adjudecarea trofeului de o echipă finanţată şi de guvernul de la Budapesta, am însă motive să mă alătur tristeţii suporterilor Craiovei, care şi-au văzut spulberată iluzia câştigării Cupei României, o competiţie la îndemână în actuala ediţie. Fără a tuşa, fie şi discret, sentimente naţionaliste, fiind vaccinat la aşa ceva, şi nu întind argumentarea, nu m-am simţit deloc confortabil după respectiva eliminare, paradoxal deloc surprinzătoare, după cele petrecute pe teren. Fiindcă jucătorii lui Bergodi s-au arătat realmente mai determinaţi, motivaţi, mult mai lucizi, chiar mai inspiraţi şi mai harnici. Că echipa din Sf. Gheorghe a triumfat pe stadionul Central din Bănie într-o partidă cu miză ridicată, în faţa a peste 15.000 de suporteri, a deranjat pur şi simplu. Ne-a lăsat muţi. Nici hazul de necaz n-a mai ieşit. Craiova este capitala Olteniei, iar Oltenia, spun istoricii de calitate, inima ţării. Înfrângerea respectivă –repet- n-a dat bine deloc în planul vestejitei noastre ambiţii olteneşti de altă dată. Chiar dacă CSU Craiova revendică palmaresul „Craiovei Maxima”. Pe care îl poate doar contempla, niciodată atinge. Nu ştiu dacă Laurenţiu Reghecampf, antrenorul echipei, a înţeles ce s-a petrecut, după cum habar nu am cât de afectat a fost de această contraperformanţă. Cred însă, ca o părere, că nu e un antrenor potrivit pentru o echipă mediocră, precum este cea pe care o antrenează, deşi câţiva jucători, chemaţi şi pe la echipele naţionale sunt de luat în seamă, fiindcă a făcut-o submediocră. Şi chiar nu interesează bilanţul lui. Nu-i contest calităţile, câte or fi, dar s-a dovedit incapabil să înţeleagă spiritul oltenesc al suporterilor. Apt să se resemneze la atâtea şi atâtea înfrângeri, unele fireşti, din campionat, dar nu în faţa covăsnenilor. Rămânând senin după eliminarea din semifinala Cupei României, Laurenţiu Reghecampf îşi poate face vacanţa cum doreşte, branşat pe mai departe la tumultul unei vieţi personale devastatoare, cu reverberaţii în vestiar. Îl asigur cu deferenţă că n-a înţeles nimic din suferinţa morală a suporterilor Craiovei. Pentru care sunt şi meciuri de fotbal, cu simbolistica lor aparte asupra căreia nu stărui. Fără să realizeze, Laurenţiu Reghecampf a agrementat vizita în „Transilvania” a noului preşedinte al Ungariei, Katalin Novak, venită la plimbare, fără nicio invitaţie. Pentru destule alte echipe aflate la ananghină, Laurenţiu Reghecampf poate fi o soluţie, dar mă îndoiesc că poate fi aşa ceva pentru Craiova. După cele întâmplate. Sunt şi lucruri care, chiar şi în fotbal, cu toate surprizele lui, se digeră greu, chiar foarte greu, dacă nu cumva deloc.
