Poticnirea FCSB în faţa Volutariului a fost amuzantă, mai ales că s-a produs şi dintr-un ofsaid, chiar dacă minuscul, detectabil doar de VAR. În primul rând, mina lui Radu Naum a fost de retat la final. Omul era mortificat, nu şi-a putut reţine frustrarea, ajungând să acuze, deşi nu directe, Voluntariul, că nu s-a dat la o parte, dar şi jucătorii FCSB, că n-au putut păstra avantajul. „Ireal”, asta a fost prima reacţie a lui Naum, tranfigurat că ar putea să nu aibă parte de vestita „finală de la Buzău”, din patria lui Romică Bunică. Un alt propagandist al lui Becali, Mironică, le reproşează pe faţă celor de la Voluntari că nu s-au menajat pentru finala Cupei României şi şi-au „permis” să egaleze FCSB-ul. Incredibil, dar aceşti „deontologi”, aceşti „vasali de palat”, îşi permit acum să facă apel la onoarea şi orgoliul Universităţii Craiova, care ar trebui, vezi Doamne, să încurce CFR Cluj. Fiindcă, pentru a mai avea şanse la titlu, FCSB are nevoie ca Universitatea Craiova să încurce CFR-ul, în seara aceasta.
Meciul din Gruia nu are niciun fel de importanţă pentru Ştiinţa, a cărui singur obiectiv rămas în acest sezon este barajul pentru Conference League şi la el trebuie să se focuseze, fără a-şi irosi energiile pe luptele altora. Craiova nu a avut şi nu are vreo rivalitate, vreo dispută cu CFR, în afara celei sportive. Numai cei cu afinităţi fecesebisto-steliste ar aduce în discuţie amestecul CFR-ului în titlul pierdut de Campioana Unei Mari Iubiri în 1973, fiindcă acea situaţie nu a generat niciun fel de rivalitate între Craiova şi CFR. Vom vedea dacă Universitatea Craiova este animată de spiritul ei şi al fanilor ei, un spirit anti-Bucureşti, sau este la cheremul unor afinităţi ale lui Reghecampf sau depinde de ambiţiile lui Marian Copilu, care ar avea ceva de împărţit cu foştii săi patroni. Sau vom vedea dacă Mihai Rotaru şi Sorin Cârţu pot gestiona situaţia de la club sau alţii îşi vor permite să împartă sau să promită în stânga şi-n dreapta, în curtea Ştiinţei.
Pentru cine a uitat s-au n-a aflat, în 1998, cu spaniolul Alexanco pe bancă, Universitatea Craiova încurca Rapidul în ultima etapă, 2-2 în Bănie, apoi, apoi peste câteva zile, pierdea finala Cupei României, în Capitală, în faţa aceleaşi echipe, antrenată atunci de Mircea Lucescu, iar oltenii ratau astfel prezenţa în cupele europene. Dacă Rapidul lua titlul, Craiova ar fi jucat în Europa indiferent de de deznodământul finalei. Problema nu a fost că Ştiinţa a încurcat neapărat Rapidul, o rivală, până la urmă. Problema e că a profitat o rivală mult mai mare, Steaua, dar, cel mai important, că Ştiinţa nu şi-a văzut interesul, nu şi-a vizat propriile obiective. Ori, cel mai important obiectiv era să câştige Cupa României, iar pentru asta trebuia menajată echipa de bază cu trei zile înainte, într-un meci fără vreo miză pentru Universitatea Craiova. Atunci, presa arondată fraţilor Becali, evidenţia „probitatea morală” a lui Alexanco, când, de fapt, acesta a făcut jocurile altora, în detrimentul Ştiinţei.
Deja faptul că Gigi Becali ştia în detaliu itinerariul şi programul Universităţii din deplasarea la Cluj trezeşte ceva suspiciuni. Unele la fel de mari precum schimbările efectuate în banda dreaptă de Reghecampf în finalul partidei cu FCSB, de săptămâna trecută. Vom vedea dacă Reghecampf e dispus să sacrifice interesul echipei sale de dragul fostului său patron, de dragul amicilor pe care spune că-i are la FCSB, de dragul prietenului şi colaboratorului său etern, Toni Petrea. Cel mai probabil, este dispus, iar pretextul este şi pregătit: el „joacă orice meci la victorie, fiind un antrenor profesionist”.
Universitatea Craiova e anti-Bucureşti, iar Reghecampf e plătit de Universitatea Craiova. E simplu. Reghe ne-a spus, înainte de plecarea la Cluj, că jucătorii Craiovei resimt oboseala fizică şi psihică după ultimele două jocuri. Ori, ar trebui aceştia solicitaţi până la epuizare într-un meci care nu contează din niciun punct de vedere pentru Universitatea Craiova?
Să vedem o Craiova jucând pe viaţă şi pe moarte în Gruia, după ce joi a fost surclasată ca ambiţie şi joc, pentru a treia oară în acest sezon, de Sepsi, ar fi ciudat. Cum extrem de frustrant ar fi să pierzi jucători azi, într-un meci fără niciun fel de miză pentru Craiova, pentru barajul de cupă europeană, după ce oricum Bancu iese din calcul pentru acest final de stagiune.
După cele două schimbări cu care a deschis, fie şi neintenţionat, drum FCSB-ului către victorie în Bănie, Reghe are ocazia să „mai joace un renghi”. Sigur, Reghecampf nu-şi poate ignora trecutul şi relaţiile dezvoltate în timpul vieţii şi carierei. Numai că azi nu e vorba de interesul lui, nu e problema lui, nu este treaba lui. Treaba lui era să cucerească un trofeu, nu să câştige meciuri fără niciun fel de miză pentru Universitatea. Vom vedea cum va ieşi din această „afacere”, pe ce uşă, respectiv. Aproape sigur, dacă nu pierde azi în Gruia, Reghecampf are asigurată un exit pe poarta din spate de la Universitatea Craiova şi o reprimire cu lauri pentru Laur şi cu multe zerouri, la FCSB.
Dar să fi jucător la Universitatea Craiova şi să te omori cu firea în Gruia, dar să nu reuşeşti să câştigi barajul pentru Europa, după ce ai ratat totul în acest sezon, după ce te-ai făcut de râs cu Laci şi Tbilisi, cum ar suna? Numai un zvon, aşa de pervers cum ar părea el, că Gigi Becali i-a motivat pe jucătorii Craiovei să încurce CFR, le-ar crea acestora o atmosferă insuportabilă în Bănie. Dacă se vor amesteca unde nu le fierbe oala, fără să-şi rezolve propiile obiective, jucătorii Craiovei riscă să fie trataţi şi mai rău decât o fac acum fanii pe reţelele de socializare. Fără a fi vorba de vreun îndemn la non-combat, Craiova trebuie să ştie la ce se „expune” cu ocazia acestui joc.
Ne putem întoarce însă puţin în urmă, cu doi ani, când FCSB, rămasă fără obiectiv în campionat şi preocupată de finala Cupei, a trimis o echipă „alternativă” împotriva CFR-ului. Nicio problemă cu asta, era vorba de interesul lor, Craiova nu trebuia să aştepte „ajutor” de la alticineva, cu atât mai puţin de la FCSB. Numai că, văzând că ardelenii nu izbândesc nici contra unei formule experimentale a FCSB, Gigi Becali a ţinut practic să se dea la o parte pe faţă din faţa unui CFR neputincios în acea zi. Moruţan şi Creţu au ieşit la pauză, Becali mai trimiţând încă doi copii debutanţi, Pantea şi Pandele, alături de „consacraţii” Niţă, Dumitru şi Istrate, şi în ultimele 5 minute, cu chiu cu vai, CFR a marcat. Dacă nu o făcea, iar Craiova disputa (şi ar fi făcut-o, în orice formulă afectată de COVID), meciul pe care nu avea să-l mai joace, la Giurgiu, titlul s-ar fi decis înainte de meciul direct, Universitatea – CFR, din ultima rundă. Dacă a uitat cineva, pe banca tehnică a FCSB a stat (pentru că nu-l putem numi antrenorul echipei), ca şi acum, Toni Petrea.
Dacă despicăm firul în patru, CFR, jucând cu rezervele în Bănie, a deschis Universităţii drum spre câştigarea unei competiţii, Cupa României, de care echipa lui Reghe nu a fost în stare. Nu au putut să bată decât rezervele CFR-ului şi două echipe venite de pe imaş, Baia Mare şi Filiaşi. Acum, cum să te înfoi şi să-ţi dai viaţa în Gruia, după ce tu n-ai putut să dai un gol cu FCSB şi Sepsi, în meciuri care contau, ca orgoliu şi obiectiv, ar fi cel puţin dubios.
