Surprize la primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa? Nici una, exceptând poate anunţata „stingere” a socialiştilor, care mai pâlpăiau, şi a republicanilor, două partide tradiţionale, în cea de a V-a Republică care au dat ca preşedinţi pe Francois Mitterrand, Francois Hollande, Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy, ca să ne referim doar la câteva nume. Acum ambele sunt în pericol de moarte. Candidata socialiştilor, Anne Hidalgo (1,74%) nu mai e profet nici la Paris, deşi e primarul general. În rest, ceea ce prevesteau sondajele de opinie, de regulă riguroase în Franţa, s-a confirmat. Emmanuel Macron (27,85%) a devansat-o, nu net, pe Marine Le Pen (23,15%) dar oricum cu peste 4 puncte procentuale, ceea ce era esenţial şi indispensabil. Franţa în marş este sinonimă cu victoria. O finală rejucată, după cea din 2017, un replay, are particularităţile ei şi media franceză avertizează, din prudenţă, că victoria finală nu e sigură. Ceea ce este corect. Sigură devine doar după anunţarea rezultatelor. Ca o observaţie generală Macron şi-a conservat electoratul „clasei creative” – urban şi liberal, fost al lui Francois Fillon –care nu s-a lăsat ademenit de cântecul de sirenă al lui Valerie Pecresse, preşedinta consiliului general al Ile de France şi va încerca să seducă electoratul acesteia şi cel al lui Eric Zemmour. Jean Luc Melenchon (Franţa nesupusă), venit pe locul trei, a reuşit un scor bun (i-ar fi trebuit încă 500.000 de voturi pentru “finală”), însă a eşuat la porţile turului doi. S-ar putea consola cu faptul că idolul său Francois Mitterand şi-a atins visul abia la a treia tentativă. Melenchon a câştigat însă în teritoriile „de peste mări” (Martinica 53,10%, Guadelupa 55,16%, Guyana 50,59%). În fine, discuţiile sunt în fază exploratoriie, se spune, deşi s-ar putea să fie mult avansate. Marine Le Pen contează pe clasa muncitoare şi segmentele sociale pauperizate de la periferia zonelor urbane. Sociologii vorbesc chiar de o împărţire a Franţei între o parte deschisă spre lume şi încrezătoare în viitor, şi alta naţionalistă şi pesimistă, încât votul din turul doi va avea aceste accente sociologice. Va fi aşadar o confruntare între două idei majore, poate cardinale, consolidate cu câteva detalii, semn că prea multe nu s-au schimbat după 2017. Deşi s-au schimbat. Marine Le Pen cu un discurs anti-macronist va încerca să transforme scrutinul într-un referendum anti-Macron, pe care l-a luat la ţintă imediat după anunţarea primelor rezultate. În aclamaţiile propriilor suporteri, candidata extremei-drepte, fără excese de fanfaronadă, a spus: „Poporul francez s-a exprimat şi mi-a făcut onoarea de a mă califica alături de preşedintele în funcţie. La 24 aprilie va fi o confruntare fundamentală între două viziuni opuse: diviziune şi dezordine pe de-o parte, reunirea francezilor în jurul justiţei sociale garantate de un cadru fraternal, de cealaltă parte”. Programul Marinei Le Pen a suferit schimbări spectaculoase, faţă de precedentele alegeri prezidenţiale. Are mai puţine vulnerabilităţi. Dacă în 2017 candidata naţionalistă propunea un referendum de ieşire „FrExit” pentru a reda Franţei suveranitatea, dar şi o ieşire din spaţiul Schengen şi abandonarea zonei Euro, toate aceste idei trăsnite nu se mai regăsesc acum. Cum nu se mai regăseşte nici interdicţia dublei naţionalităţi pentru străinii extra-europeni. Altele sunt temele de dezbatere: abordarea diametral opusă în privinţa pensionării –temă majoră ce va fi supusă dezbaterii între cei doi candidaţi- revenirea la mandatul de 7 ani, renegocierea unor texte din tratatele europene ş.a.m.d.. În fine şi unul şi celălalt, dintre candidaţi, doresc o rezoluţie rapidă în războiul din Ucraina refuzând ca Franţa să devină co-beligerantă. În schimb, dacă Emmanuel Macron doreşte ruperea dialogului cu Vladimir Putin, Marine Le Pen doreşte o alianţă pe teme majore, precum securitatea europeană. După BrExit şi plecarea Angelei Merkel, alegerea Marinei Le Pen ar arunca în aer UE. Forţele politice tradiţionale din UE se îngrijorează chiar de o posibilă victorie a liderului RN, considerată a fi contra estabilismentului de la Bruxelles. Cu Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, numită şi prin aportul lui Emmanuel Macron, lobby-ul internaţional via reţelele europene sunt în acţiune pentru victoria actualului preşedinte. Dezbaterile din zilele următoare vor cristaliza liniile de sens ale fiecăruia dintre cei doi candidaţi, deplin determinaţi, şi oricum deznodământul din 2017 (Le Pen 33,90%, Macron 66,10%), nu va avea aceleaşi proporţii.
