George Sorescu, o viaţă pe drumul cunoaşterii

0
1099

        Satul Bulzeşti a intrat de mult într-o geografie literară și a devenit  un topos cunoscut în lumea întreagă și asta datorită marelui nostru Marin Sorescu. Soreștii sunt, de altfel, o familie cultural-creatoare, vârful de lance fiind cel care a reușit să ducă numele acestei localități în universalitate, scriitor total, cunoscut nu numai în țară, ci și pe toate meridianele lumii.

Din această familie face parte și George Sorescu, unul din frații scriitorului, mentorul literar al genialului scriitor, el făcând parte din latura de erudiție, de cultură și informație a familiei, în timp ce fratele său reprezenta creativitatea, spiritul ideatic și speculativ atât de puternic și original.

Încă din anii de tinerețe, George Sorescu a intrat în conștiința publicului avizat, mai întâi ca profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, unde a fost și conducător științific al unui număr impresionant de doctorate( 35lucrări), apoi ca și critic și istoric literar, poet, prozator și eseist.

A avut o formație clasică și filozofică solidă, a fost pasionat de limbile latină, italiană și franceză, pe care le vorbea fluent.

În anul 1957 debutează în revista ,, Oltenia Literară” cu versuri în stil clasic, apoi publică un număr mare de poeme, traduceri , articole, în reviste din țară:  România Literară, Tribuna, Convorbiri Literare, Vatra, Literatorul etc.

În prima perioadă a vieții s-a aplecat asupra valorificarii unor manuscrise inedite, cum ar fi: Alexandru Macedonski inedit, apoi manuscrisele aparținând lui Asachi, Costache Negri și alții, apoi s-a preocupat de interpretarea operelor literare din patrimoniul românesc și european: Neliniștea Esențelor, Structuri Erotice în poezia română, Colocvii în Grădina Hesperidelor, Exegeze.

George Sorescu nu s-a mulțumit doar să prezinte critic doar componentele operelor de bază, ci a încercat și chiar a reușit să aducă o serie de contribuții, de cele mai multe ori cu elemente inedite.

În anul 1991 publică cea de-a doua ediție a volumului Gheorghe Asachi- Scriitori români( 1830-1870), Sinteze literare-1991, Neodihna Vămilor ( nuvele și povestiri-1993), Aripi în timp-1994, Neliniștea esențelor-1996, pentru care primește și Premiul Uniunii Scriitorilor. Câțiva ani mai târziu, în anul 2002, apare volumul În Grădina Hesperidelor, enumerat anterior, carte ce cuprinde o serie de  exegeze privind creațiile unor scriitori, prezențe active în momente istorice diferite.

După 1996, anul morții fratelui său, scriitorul Marin Sorescu, Domnia sa se ocupă îndeosebi de salvarea manuscriselor găsite în biblioteca din strada Grigore Alexandrescu, din București, publicând un număr impresionant de volume: șapte Jurnale de călătorie, Cronici Literare, Cronici Dramatice, Proză scurtă, Configurări grafice, Poezii populare , Versuri inedite( trei ediții), Marin Sorescu în Corespondență cu marile personalități: Mircea Eliade, Emil Cioran, Virgil Ierunca etc.

Din păcate, George Soresu se stinge și el la vârsta de aproape 93 de ani și multe din proiectele sale rămân neterminate. A trăit demn și nu a deranjat pe nimeni, a fost de o sinceritate și de o modestie ieșite din comun și a crezut cu încăpățânare că destinul uman nu se poate împlini fără muncă și seriozitate.

Efortul autorului nu se voiește a fi steril. În spațiul fiecărei creații, fiecărei aspirații spre frumos, o neliniște a esențelor. Literatura însăși- un imens imperiu al esențelor.

George Sorescu, o viață de om petrecută pe drumul cunoașterii, loc în care acesta și-a găsit liniștea și împăcarea cu sine și cu Dumnezeu.

BEATRICE SILVIA SORESCU