La cum s-a jucat Supercupa României, parcă ambele echipe ar fi fost dispuse să renunţe la cele 90 de minute şi să treacă la lovituri de departajare. Miza meciului, cunoaşterea reciprocă în cele mai mici detalii, căldura, lipsa de ritm în startul de sezon şi-au pus amprenta pe meciul de pe Arena Naţională, care a fost plictisitor, iar tăierea prelungirilor a părut cea mai bună idee după o asemenea reprezentaţie, scutindu-ne de încă o jumătate de oră de chin. Dar trofeul câştigat te face să uiţi de tot, în definitiv, este cel mai important, şi nu în astfel de meciuri este nevoie să-ţi etalezi latura estetică, numai victoria contează, mai ales că fanii Ştiinţei au creat atmosfera prielnică pentru o asemenea premieră. Parafrazându-l pe Nistor, începem să ne obişnuim cu trofeele, ne-am bucurat de 2 Cupe şi o Supercupă în ultimii 4 ani, după 25 de ani în care n-am câştigat nimic!
L-am văzut pe Sorin Cârţu bucurându-se la final, ca la golurile cu care îmbogăţea pe vremuri vitrina cu trofee a Ştiinţei. O carieră ca a lui “Sorianccio” nu putea fi lipsită de momente dramatice legate de penalty-uri. Cu Betis Sevilla a fost artizanul calificării, marcând şi pentru a trimite partida din Cupa UEFA la această teribilă loterie, apoi transformând şi una dintre loviturile de departajare. La Split, cu Hajduk, şi cu Dinamo Moscova n-a apucat să tragă, iar Ştiinţa a fost eliminată. Un moment care i-a trezit probabil coşmaruri lui Sorin Cârţu a fost penalty-ul pe care Markovic a fost aproape de a-l rata. Tânărul vârf (pe care-l bănuiam că va încerca o “scăriţă”) a avut noroc ca mingea parată de Arlauskis să se strecoare în plasă. În urmă cu peste 25 de ani, Arcanu apăra un penalty la Minsk, dar apoi îşi introducea singur mingea în poartă, într-o fază de antologie, spre stupefacţia antrenorului Ştiinţei de atunci, Sorin Cârţu, iar Ştiinţa era eliminată din Cupa UEFA. În acelaşi an, “Sorinaccio” nu scăpa de obsesia Armătura Zalău, echipa care îl elimina din nou Cupa României, a doua oară la…lovituri de departajare.
Oricum, n-au fost prea multe momente fericite legate de penalty-uri pentru Ştiinţa, dacă ne mai amintim şi o serie pierdută în anii 80 contra lui Dinamo, în Cupa României, când “Cami”, chiar înainte să plece în “Groapă”, a marcat în timpul jocului, dar a ratat la penalty-uri, iar Ţeţe Moraru a fost eroul dinamoviştilor, apărând şi chiar transformând o lovitură. Înainte să plece de la Craiova, Gică Popescu rata 3 penalty-uri la rând, ultimul, chiar în semifinalele Cupei României, contra lui Dinamo, când şi “Bădiţă” a dat greş la loviturile de departajare.
Nici cu CFR, Ştiinţa nu părea să aibă şanse mari să izbândească la penalty-uri, ţinând cont de experienţa superioară a ardelenilor, inclusiv a portarului Arlauskis, şi de lipsa de inspiraţie a juveţilor în momente decisive. Inclusiv ultima Supercupă fusese adjudecată de clujeni tot în urma loviturilor de departajare, în urmă cu câteva luni, în faţa FCSB. Cotele nu erau în favoarea oltenilor, care acum doi ani erau experţii ratărilor de la punctul cu var şi nici recent nu excelaseră la acest capitol. Cicâldău irosise un 11 metri în deplasarea la FCSB, iar Nistor, acum săptămână, în amicalul cu Olympiakos Pireu.
Şi totuşi, ultima experienţă la lovituri de depatajare fusese cu happy-end pentru olteni, la calificarea cu Honved Budapesta. Tot Pigliacelli a fost eroul atunci, chiar dacă i s-au permis nişte ieşiri din poartă care n-ar fi fost tolerate într-un alt context, respectiv nu în condiţiile tensiunii creată după incidentele care au întrerupt partida.
Cert este că Ştiinţa a avut şi noroc sâmbătă seara, de la tragerea la sorţi a porţii la care s-au executat penalty-urile, picând tocmai cea din preajma febrilei galerii din Peluza Nord, care şi-a intimidat adversarii şi le-a dat forţă favoriţilor, şi până la execuţia lui Markovic. Ouzounidis a fost şi el pătruns de inspiraţie, trimiţând pe teren 3 dintre executanţi chiar înainte de finalul partidei.
Primul care a tras, Gustavo, era odihnit, dar nu “simţise” mingea, fiind introdus numai pentru execuţiile de la 11 metri. Avea o experienţă nefericită contra CFR-ului, în Gruia, acum 3 ani, când a tras în stânga lui Arlauskis, iar acesta a respins. Acum a schimbat colţul şi a marcat un gol important, mai ales că brazilianul a deschis seria. La Rodriguez şi Costache, Mirko n-a avut replică. În schimb, pe Păun şi Omrani, italianul i-a citit, le-a intuit şuturile, de data aceasta fără a-şi părăsi prematur linia porţii. Pe Găman îl cunoştea bine Şumudică, fiind căpitanul său în anul titlului cu Astra, în 2016. Ultima dată, fundaşul marcase chiar împotriva Ştiinţei de la punctul cu var şi n-a ezitat nici acum. Cicâldău a bătut cel mai bine, el marcând şi contra lui Honved, şi a avut prilejul de a ridica primul trofeul, din postura de căpitan. La mai multe!
