Constantin Tache este primarul reales neîntrerupt al comunei Ghidici, de la înfiinţarea acesteaia în 2004, ceea ce pe adversarii săi politici îi irită. La ultimele alegeri locale, din septembrie anul trecut, şi-a bătut „măr” contracandidatul Ion Nicolae, cu 840 de voturi la numai 80. Cum Constantin Tache (social-democrat) a preluat, la prima investire ca primar, un fost sat aparţinător comunei Piscu Vechi, pe care l-a echipat de-a lungul timpului cu infrastructura care se vede cu ochiul liber, înseamnă că oamenii locului, cu privirea lor mereu ageră, au ştiut ce fac. Dacă am spune de pildă că „Tache de la Ghidici”, cum este numit prin judeţ, este un primar „de top” al Doljului, deşi n-am greşi prea mult, ar însemna să cuantificăm calităţi, care prin definiţie nu sunt cuantificabile. Şi nu vrem să forţăm lucrurile. Cald şi riguros însă, în orice discuţie, cu putere de muncă, ambiţios, cu veleităţi europene, ştiind ce e acela un proiect cu finanţare europeană, Constantin Tache îşi ştie limitele, chiar şi dacă pentru el e legitim şi stimulator să îşi dorească un portret avantajos în spaţiul public. Actuala înfăţişare a comunei îl legitimează. Pe deplin. De unde a plecat, şi unde se află astăzi comuna, din punct de vedere edilitar-gospodăresc, e un drum bune călăuzit. Numai că de la o vreme aerul aşezării resimte irizări de invidie, adversitate, recriminare şi prostie. La Centrul Medical de Permanenţă din comună, construit de Constantin Tache, sau mai exact pe mandatul acestuia, există un spaţiu destinat unui punct farmaceutic. De la o vreme, să tot fie mai bine de un an, din vari motive, spaţiul respectiv este nefolosit, motiv pentru care primarul comunei a căutat să îi dea utilizarea corespunzătoare. Fata contracandidatului său în alegerile locale, liberalul Ion Nicola (60 ani) deţine unica farmacie din comună, cu preţuri nu tocmai accesibile la majoritatea medicamentelor valorificate, dar asta este o altă discuţie. Când Constantin Tache a discutat cu Ion Nicola despre preluarea spaţiului disponibil, prin licitaţia de rigoare, inclusiv în şedinţa de consiliu, acesta din urmă n-a părut deloc încântat. Iar când s-a organizat licitaţia (7 aprilie a.c.) pentru închirierea spaţiului respectiv a venit cu o ofertă neconformă, astfel încât licitaţia să se anuleze. Deşi în bună poziţie, şi cu o ofertă avantajoasă pentru comună, prezentase dosarul o persoană din Poiana Mare. Finalmente licitaţia s-a anulat. În fine, o poveste mică ca atâtea altele, dar nu fără urmări. Fiindcă Tache s-a trezit bombardat cu reclamaţii în cascadă, din partea unui calomniator harnic, care deţine o cârciumă în comună, despre care se spun multe lucruri, mânat de rea credinţă, dar şi cu controale de la judeţ, inclusiv din partea Prefecturii Dolj, erijată nu rareori în avocatul aleşilor locali liberali, Ion Nicola fiind consilier local. Există aberaţii inocente, rezultând din simpla necunoaştere a problemei, dar avem de a face şi cu metehne „tradiţionale”, prin părţile locului, unde delaţiunea se dezvoltă pe bază de continuitate. Fiindcă şi la Ghidici duşmănia se exprimă, ca să zicem aşa, fără prea multă ipocrizie. Boală sufletească, voluptate morbidă. Nu se umblă cu menajamente sau eufemisme, ci se practică muşcătura lacomă, trosneala, ironia groasă, defăimarea. Ion Nicola n-are de unde să ştie, cârciumar fiind, că cea mai spectaculoasă psihanalitic este ticăloşia asumată ca misiune. Pe lângă Constantin Tache, mai exact faptele acestuia în folosul comunităţii, pare un „muşuroi” care priveşte cu invidie şi neputinţă spre un deal împădurit. Şi dealul împădurit este o formă de relief.
