Pigliacelli – În mod normal, când atacantul rămâne singur cu portarul nu i se poate imputa mare lucru celui din urmă. Numai că la golul Viitorului, se vede clar că mişcările lui Luckassen sunt lente, iar Pigliacelli a avut suficient timp să-l blocheze, însă s-a oprit şi a mizat pe un reflex care este inutil în condiţiile unui şut puternic. Italianul n-a mai fost solicitat în rest.
Vlădoiu – Este jucător de jumătatea adversă. Apare la învăluiri, are viteză bună, centrează bine, chiar şi cu stângul, cum s-a întâmplat la golul lui Bancu. Problemele sale sunt pe meseria de bază, cea de apărător, unde are carenţe. În prima repriză a fost bulevard pe partea sa, nu numai extrema stângă a gazdelor pătrunzând în voie, ci şi fundaşul stânga, Dussaut. Vlădoiu nu deţine procedeele clasice pentru un fundaş, de deposedare, de poziţionare faţă de atacantul advers. Nu are inteligenţa necesară să abordeze fazele defensive, are determinare şi atât, astfel rămâne expus şi riscă foarte mult cu intervenţiile sale, inclusiv în careul propriu. Mai ciudat este că am observat la el unele gesticulări ridicole, de mare vedetă, poate nu am fost suficient de atenţi la parcursul său şi este deja un lider, un fotbalist de referinţă.
Vătăjelu – A devenit clasică schimbarea lui Vlădoiu cu Vătăjelu pe final, nimic de semnalat în cazul lui Vătăjelu, un jucător deja „compromis”.
Bălaşa – În general fundaşii Craiovei sunt mai predispuşi atacului, sunt mai eficienţi în jumătatea adversă. Ca şi în meciul cu Astra, a executat destul de bine o lovitură liberă de la distanţă, de această dată pe lângă poartă. A fost suprins şi el la unele faze în prima repriză, n-a dublat eficient la Vlădoiu, şi la faza golului a fost surprins în „no man’s land”.
Constantin – Nu s-a sincronizat cu Bălaşa la faza golului gazdelor, l-au pierdut pe Luckassen, deşi ghanezo-olandezul nu-i deloc de neobservat, precum Măţan, cel cu interesantul assist.
Bancu – Meci bun, încununat şi cu un gol, venea după alte două în care dăduse assis-uri, dar şi după două prezenţe la naţională criticate absurd de toată lumea. Căpitanul începe să-şi recapete forma bună treptat, foarte bune ultimele jocuri.
Bic – A început meciul în faţa apărării, a jucat în locul lui Cicâldău, după ce a intrat Mateiu. N-a avut realizări. I-ar trebui şi lui mai multă agresivitate. Oricum, galbenul încasat nu a fost justificat, pur şi simplu i-a luat faţa lui Măţan, nu l-a lovit pe acesta.
Cicâldău – S-ar fi cunoscut mai mult absenţa sa dacă Viitorul nu rămânea în inferioritate.
Mateiu – Mai joacă încă la Craiova probabil pentru că finanţatorul Rotaru are o afinitate pentru el, altfel nu se mai explică prezenţa sa în lot. Nici măcar nu mai este necesară analiza evoluţiilor sale, fiindcă aşteptările sunt inexistente în privinţa lui.
Nistor – Jucătorii cu experienţă pe care i-a adus Craiova nu sunt unii cu personalitate, care să dea tonul, să tragă echipa după ei, să-şi mobilizeze colegii în momentele grele, să nu lase blazarea să cuprindă vestiarul. Din contră, Nistor, destul de corpolent, se lasă printre primii acaparaţi de delăsare. Mai activ a fost pe final decât în prima repriză, a reuşit şi acea pasă pentru Ivan. În condiţiile în care nici antrenorul nu pare genul care să-i ţină permanent în priză pe jucători, să pună presiune pe lot pentru a nu lua piciorul de pe acceleraţie, este normal să intervină momente de relaxare, atât pe parcursul unui meci, dar şi în timpul unui campionat. N-ar trebui să ne mai mire exagerările lui Dan Petrescu, el apelează inclusiv la diversiuni pentru ca echipa să ţină permanent garda sus, relaxarea nu este permisă dacă vrei să faci performanţă. Nu Nistor la pupitru, Craiova a pierdut posesia în prima parte, n-a fost consistentă, nici Bic şi Mateiu nu s-au implicat suficient.
Screciu – Când a intrat cu Sepsi şi la Viitorul a jucat bine, acum a avut şi o ocazie pe final. În schimb, la Tbilisi a fost şi el în nota echipei, adică groaznic, a mai făcut şi nişte măscăreli de prost gust. E bine să prindă tupeu, dar pozitiv, nu manifestat prin circăreli.
Ivan – E clar că este cel mai controversat jucător din lotul Craiovei. Are momente bune, dar şi un stil care a devenit enervant. Exagerează cu devierile cu călcâiul. Prima a fost interceptată şi l-a prins şi pe picior greşit pe Vlădoiu, a doua i-a ieşit, când l-a lansat pe Mihăilă. A avut acea ocazie cu capul în prima parte, dar n-a prins poarta, se părea că rămâne atacantul anti-gol. Când exasperase pe toată lumea, a obţinut lovitura liberă din care Koljic a făcut dubla, apoi a şi marcat pe final, terminând partida bine, din poziţie de vârf. Poate că-i va reveni moralul o dată cu acest gol, deşi şi el este genul care se relaxează după o reuşită, nu devine şi mai concentrat, mai responsabil.
Mihăilă – Ciudată poziţionarea sa, undeva în spatele vârfului, ba chiar a apărut în dreapta de câteva ori la începtului meciului, de unde a ratat şi acea ocazie, pe contraatac, când n-a finalizat cum se cuvenea. Când vine în centru, la acele combinaţii pe 16 metri, pare că intră mingea sub el, o pierde de sub control, nu se simte confortabil. A fost nepermis de discret înb meciul de la Ovidiu. Paradoxal, îşi găseşte mai bine locul şi spaţiile la echipa naţională decât la Craiova, semn că nu e bine pus în valoare la club. Spectaculoasă tentativa de foarfecă din final, păcat că nu i-a ieşit.
Koljic – Început de sezon furibund, are 4 goluri în 3 meciuri, din păcate, n-a marcat când era cea mai mare nevoie, la Tbilisi. A speculat preluarea greşită a lui Ciobanu, la primul gol, a şutat apoi la prima bară, pe portar, cu stângul, la centrarea lui Bancu, i-a aşezat mingea ideal pentru şut lui Nistor, dar acesta n-a prins poarta, iar apoi a marcat cu un şut violent din lovitură liberă, profitând de zidul spart al gazdelor. Pe scurt, „contribuţia” bosniacului la victoria de la Ovidiu. Dacă nu va mai avea probleme cu accidentările, probabil că nu va termina acest sezon la Craiova. 
Bărbuţ – A mai bifat o prezenţă, câteva minute pe final.
