Deputatul Varujan Vosganian, principalul tenor al ALDE, a anunţat într-un interviu, pentru DC News, perspectiva unei alianţe electorale şi politice între partidele de opoziţie, PSD, ALDE şi Pro România, un bloc de centru-stânga –majoritar în Parlament- în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare. Cum PSD şi ALDE au mai colaborat în actualul mandat legislativ, au şi guvernat împreună, iar Pro România are în componenţă, aproape în exclusivitate doar ex-frondişti şi oportunişti social-democraţi, coagularea nu ar putea constitui o dificultate insurmontabilă. De altfel toţi deputaţii ALDE, începând cu data de 3 iunie a.c. s-au afiliat grupului parlamentar PSD, consecinţă directă şi a desfiinţării grupului lor de la Camera Deputaţilor. Aşadar, un prim pas. Referirile la examenul administrării eficiente a pandemiei şi păstrarea echilibrelor bugetare, de actuala putere, precum şi absenţa unei perspective pe termen scurt, s-au aflat în centrul discursului lui Varujan Vosganian. Până acum Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al PSD a vorbit doar de colaborarea punctuală pe care social-democraţii o au la nivel parlamentar cu ALDE şi Pro România, lăsând să se înţeleagă că nu exclude, pe viitor, un bloc politic de centru-stânga, adică un fel de USL 2. Cu unele condiţii. PMP, prin vocea liderului său, Eugen Tomac, atrage atenţia asupra lui Victor Ponta care abia aşteaptă să-l trădeze… pe Marcel Ciolacu, după ce s-a despărţit fără regrete de prisos de deputaţii Daniel Constantin, Sorin Câmpeanu şi Mihai Tudose, aflaţi printre fondatorii Pro România. Un avertisment? O persiflare de duzină? Un motiv de îngrijorare? Poate şi una şi celelalte. Cert este că Marcel Ciolacu în situaţia în care va fi validat la Congresul PSD, unde va candida la funcţia de lider, n-are alte opţiuni înaintea localelor şi alegerilor parlamentare. Dacă Victor Ponta are o agendă proprie şi nu se arată deloc conciliant, având un discurs acid fără milă, rămânând o voce pe scena politică, convins de ascensiunea formaţiunii sale politice, „calibrarea” acestuia nu e deloc uşoară. A jucat „la rupere” în debarcarea guvernului Viorica Dăncilă, dar şi în dărmarea primului guvern Ludovic Orban. Nu s-a îmbătat cu apă rece, nu a votat la investirea guvernului Ludovic Orban 2. A lovit la ţintă, se arată dezinvolt şi are destule antipatii în rândul social-democraţilor, nu uşor de topit. Ceea ce este surprinzător –de-a dreptul- este altceva: a revenit, după înfrângerea de la alegerile prezidenţiale din 2016, când părea „distrus”, probând o putere de remontare psihică şi nu numai de luat în seamă. Deşi după Waterloo, toţi avem propriul nostru Waterloo, drumul spre Sfânta Elena nu are întoarcere. În fine. În discuţie rămâne însă adversitatea sa exagerată, şi pe alocuri de neînţeles, faţă de Liviu Dragnea, în faţa căruia a câştigat partida. Toate acestea, la care se adaugă şi prietenia sa lucrativă cu Sebastian Ghiţă şi nu numai, „perturbă” bine orice investiţie de încredere. Deocamdată sondajele de opinie, aşa cum sunt ele la noi, arată că Pro România ar realiza de sine stătător pragul de 5% la parlamentare, ceea ce nu e deloc sigur momentan pentru ALDE, formaţiune politică de sorginte liberală, care a pus umărul la bascularea guvernului condus de Viorica Dăncilă, din motivele cunoscute. Poate că o soluţie corectă politic ar fi fost candidatura la prezidenţiale a liderului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, dar asta este o altă discuţie. Sintetizând se poate spune că un bloc de centru-stânga este imperios necesar pe scena politică, admiţând că PNL şi PMP (nesiguri de atingerea pragului de 5%), dar şi USR, pot constitui un bloc de centru-dreapta. Cât de trainice vor fi aceste „amenajări” electorale rămâne de văzut, nefiind excluse îndoielile. Şi încă o observaţie: şi Pro România şi ALDE se arată fidele „centrului”, chiar „centrului-dreapta”, ceea ce a arătat şi PSD-ul în multe momente, mişcându-se dezinvolt nu spre stânga, ci în sens opus. Cum şomajul s-a dus la 4,8%, potrivit Institutului Naţional de Statistică, şi motoarele economiei turează anemic, după starea de urgenţă şi starea de alertă, în calcul trebuie luate soluţiile de revigorare, în toate domeniile, cele mai înţelepte. PSD are nevoie de un Congres al său cât mai repede. Cum analiza greşelilor, nu puţine la număr, dar şi a împlinirilor, unele consistente, va fi făcută fără îndoială, probabil că se va cristaliza şi o echipă de conducere pragmatică, tolerantă, şi mai ales înţeleaptă, adică străină de orice spirit vindicativ. Acceptând fără scrâşnire toate etichetările, unele de-a dreptul idioate, precum cea de „ciumă roşie”, social-democraţii se arată nu timizi, cât de-a dreptul letargici, lipsiţi de o determinare tonică, dar şi de comunicatori convingători. Deşi cu biletul lor de voie guvernează… liberalii. O nouă alianţă politică nu e o noutate, fără îndoială. O noutate ar fi însă, dacă va fi tutelată de rigori convenite, şi respectate, câteva principii de natură etică, bună coabitare, indiferent de starea… vremii.
