Un drum care se înfundă pentru Călin Popescu Tăriceanu

Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, s-a ofuscat pe Teodor Meleşcanu, fiindcă acesta a acceptat să fie susţinut de PSD la preşedinţia Senatului, funcţie finalmente adjudecată. Cu o moştenire liberală consistentă, şi o interesantă prestaţie la guvernare, ALDE s-a despărţit de PSD, din motive încă neclare, şi s-a logodit electoral cu Pro România, pentru a-l susţine împreună, la alegerile prezidenţiale pe „independentul” Mircea Diaconu. Destui membri ALDE, prin declaraţiile în spaţiul public, nu înţeleg jocurile lui Călin Popescu Tăriceanu, susţinut de Varujan Vosganian şi Daniel Chiţoiu, acesta din urmă secretar general al partidului, căruia i s-a cerut demisia de îndată. Varujan Vosganian, bănuit de suficientă experienţă politică, de regulă cu discurs îngrijit, recomandă tuturor membrilor ALDE să părăsească funcţiile în care se află, de la secretarii de stat, la prefecţi, subprefecţi şi şefi de servicii deconcentrate. În logica asta a lucrurilor, un gest identic ar trebui să-l facă şi Renate Weber, recent instalată Avocat al Poporului, „bonus” din partea fostei alianţe de guvernare. Varujan Vosganian consideră că ceea ce a făcut Teodor Meleşcanu „a stupefiat şi consternat pe toţi colegii”. Ei, chiar aşa! Pe mulţi i-a durut în pălărie, ca să ne exprimăm mai frust. Şi nu puţini membri ALDE nu se grăbesc să execute comanda centrului, aştepttând să vadă cum evoluează lucrurile, prin părţile locului. În tot acest timp, Călin Popescu Tăriceanu, îşi vede oastea de militanţi, tot mai debusolată, imposibil de motivat cu îndemnuri necredibile că „lumina vine de la Victor Ponta”. În teritoriu militanţii ALDE rămân derutaţi, mai ales acolo unde au cooperat, deloc căznit, cu social-democraţii. Călin Popescu Tăriceaun îşi frecă în continuare mâinile şi aşteaptă moţiunea de cenzură, în care e decis, potrivit propriilor declaraţii, să contribuie la „doborârea guvernului”. O lecţie de logică îi oferă senatorul Daniel Zamfir: în guvernul vizat, condus de Viorica Dăncilă, au fost şi miniştri ALDE, despre care s-a spus că sunt performanţi. Şi la Energie şi la Mediu. Problema personală a liderului ALDE, în actualele circumstanţe, este că se dovedeşte o călăuză îndoielnică dacă nu inadecvată. A generat o situaţie de instabilitate politică, fără nici un câştig electoral garantat. Dimpotrivă. Excluderea lu Teodor Meleşcanu din partid duce la „dizolvarea” grupului ALDE de la Senat (minim şapte membrii), formarea unui grup mixt şi o altă repartiţie a funcţiilor din Biroul Permanent. A văzut „mai departe”, adică făcând parte dintr-o altă coaliţie guvernamentală? Greu de spus. Şi dacă ALDE, fragilizat în teritoriu, nu mai realizează pragul electoral? Şi dacă hemoragia continuă? Şi dacă, printr-un puci, uşor de realizat, Călin Popescu Tăriceanu se vede basculat din funcţia de lider? E drept, îi rămâne „prietenia” de nădejde cu Victor Ponta, pe care se poate conta în orice împrejurare. Experienţa „înaintaşilor” e la îndemână.