Francois Hollande este candidatul socialiştilor francezi, la alegerile prezidenţiale de anul viitor. Este bine poziţionat în sondaje şi, potrivit estimărilor, are mari şanse să-l învingă pe Nicolas Sarkozy. Principalele cotidiene franceze de ieri au publicat, fără reţinere, o declaraţie a sa la RTL, conform căreia proiectul de tratat interguvernamental, adoptat la summitul Consiliului Europei, de la sfârşitul săptămânii trecute, de „cei 26” din „cei 27” de membri ai UE, nu aduce un bun răspuns la criza datoriilor suverane, angajându-se să-l renegocieze dacă va fi ales. „Pentru restabilirea încrederii şi pentru susţinerea creşterii economice nu este un bun răspuns (…). Nu este un bun răspuns pentru viitorul Europei, care merită mai mult decât un simplu acord asupra a ceea ce numim uniune bugetară (…). Dacă voi fi ales preşedinte al republicii, eu voi negocia sau renegocia acest acord, pentru a-i pune ceea ce-i lipseşte astăzi: eficacitatea asupra pieţelor”. Francois Hollande a mai subliniat că un acord european trebuie să permită intervenţia Băncii Centrale Europene (BCE), euroobligaţii pentru stingerea datoriilor statelor şi un fond de ajutor financiar „capabil a răspunde la presiunea pieţelor. (…) Fără creştere economică nu aşteptăm nici unul din obiectivele de reducere a deficitelor”. Declaraţia lui Hollande privind acordul interguvernamental de uniune fiscală, convenit la Bruxelles, „dizolvă” imperativul modificării implicite a Constituţiei, pentru reducerea deficitului bugetar de 3%, motiv pentru care, mâine, este anunţată o rundă de consultări a preşedintelui Traian Băsescu cu partidele politice, la Cotroceni. Ori, adoptarea unei legi cu forţă politică şi juridică maximă, în baza art. 148 din actuala Constituţie, nevoie fiind de 2/3 din voturile parlamentarilor pentru ratificarea acestui acord, este suficientă, esenţială fiind altceva: seriozitatea actualului şi viitorului Guvern. Este greu de crezut că toate cele 26 de ţări din zona euro şi non-euro îşi vor modifica acum constituţiile în vigoare, pentru a insera prevederile unui tratat la nivel interguvernamental, noi având, în continuare, o monedă non-euro şi nebeneficiind de garanţiile acordate zonei euro. Fireşte, problema exclusiv juridică nu este una de maximă supleţe. Fiindcă ratificarea unui acord care, din punct de vedere juridic, are o forţă mai mică decât un tratat, se poate circumscrie şi prevederilor art. 148 din Constituţie. Care funcţionează la ratificarea, fără referendum, a tratatelor de bază ale UE. Dacă se poate „pentru mai mult”, de ce nu s-ar putea şi „pentru mai puţin”? Dar ne aşteptăm la poziţionări politice, pe aliniamente divergente, şi baricadări în nervozităţi, mai mult sau mai puţin reale.
