Pentru întreaga activitate desfăşurată – Judecătorului Ion Predescu i s-a conferit “Meritul Academic”

Joi, 8 decembrie, în Aula Academiei Române a avut loc simpozionul ştiinţific “Dezvoltarea constituţională a României. Tradiţie şi modernitate. 20 de ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei României din 8 decembrie 1991”. Evenimentul a fost organizat de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române şi Curtea Constituţională a României. Elaborată într-o concepţie modernă, Constituţia din 1991 reprezintă cadrul juridic fundamental pentru organizarea şi funcţionarea statului şi a societăţii pe baze democratice, consacrând reinstaurarea democraţiei parlamentare şi a pluralismului politic în România după o întrerupere de aproape jumătate de secol. În acest cadru festiv, judecătorului Ion Predescu i s-a conferit “Meritul Academic”, această diplomă fiind oferită de Academia Română, recunoscându-i-se astfel contribuţia semnificativă la adoptarea şi revizuirea Constituţiei României, dar şi întreaga activitate parlamentară. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia acestui eveniment am avut onoarea să stăm de vorbă cu Ion Predescu, judecător la Curtea Constiţională, fost ministru al Justiţiei.

– D-le judecător, când a fost adoptată în forma iniţială Constituţia României ?

Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

– Cine a redactat proiectul Constituţiei ?

Adunare Constituantă, care ţinea loc de Parlament, a avut la dispoziţie 18 luni pentru adoptarea Constituţiei, începând cu 20 mai 1990. Adunarea Constituantă era formată din 510 de membri ce făceau parte din Adunarea Deputaţilor şi Senat. Şedinţele se ţineau în comun. Senatorii erau aleşi unul la 250.000 de locuitori, iar deputaţii, unul la 70.000 de locuitori. Tot atunci, Adunarea Constituantă a votat Comisia Constituţională care a trecut la elaborarea „Tezelor Constituţiei”, pentru că în prima fază nu s-a discutat pe articole, ci pe teze.

– Ce reprezenta mai exact o teză ?

O teză cuprindea sintetic ideile unui anumit articol din Constituţie. Cu alte cuvinte, nu s-a formulat proiectul Constituţiei în articole, ci prin Tezele Constituţiei. Când s-au terminat de elaborat aceste teze a urmat, bineînţeles, dezbaterea. Cei 510 membri, din care 119 senatori, au trecut la partea de dezbateri. Şi s-au dezbătut pe rând, începând cu Teza numărul 1 până la ultima teză şi s-a supus la vot conţinut fiecărei teze.

– Prima fază a fost cea a elaborării tezelor. S-a trecut aşadar la cea de-a doua fază…

Comisia Constituţională a trecut la cea de-a doua fază şi anume, proiectul elaborării Constituţiei, trecându-se la alcătuirea articolelor Constituţiei pe titluri, capitole şi secţiuni. Cu alte cuvinte, Comisia Constituţională a întocmit proiectul astfel conceput a fi tipărit şi difuzat membrilor Adunării Constituante şi s-au stabilit datele şedinţei. A urmat dezbaterea proiectului în Adunarea Constituantă, iar în data de 21 noiembrie 1991 a avut loc votarea în întregime a textului Constituţiei de către Adunarea Constituantă. A fost vorba de un vot nominal al membrilor Adunării Constituante. Înainte de supunerea la vot, Adunarea Constituantă a hotărât că cine nu se va prezenta la şedinţa de vot final, fără motiv întemeiat, va fi exclus din Adunarea Constituantă, adică va fi decăzut din mandat.

– În aceste condiţii a absentat vreun parlamentar ?

Da, a fost o singură absenţă, un deputat maghiar, care ulterior a şi fost dat afară din Adunarea Constituantă. A avut loc aşadar şedinţa votului final prin apel nominal, în ordine alfabetică. Fiecare Cameră a fost reprezentată de 9 membri, cei 18 membri alcătuind, astfel, Comitetul Adunării Constituante care avea în frunte sa pe Alexandru Bîrlădeanu, preşedintele Senatului, şi pe Dan Marţian, preşedintele Camerei Deputaţilor. Parlamentarii erau chemaţi în faţa prezidiului şi se vota cu „pentru” sau „împotrivă”. Adunarea Constituantă a mai stabilit că se poate vota şi prin corespondenţă pentru cei care nu pot fi prezenţi din motive obiective.

– Se poate verifica astăzi cine şi cum a votat la acel moment ?

Desigur. Există acel document şi astăzi. Se găseşte la Arhivele Naţionale. S-au prezentat la vot, din cei 510 membri, 476. Au votat prin corespondenţă 20 de deputaţi şi 13 senatori. Au votat “pentru” 414 parlamentari şi “împotrivă”, 95. Cei care au votat împotrivă au fost liberalii, ţărăniştii şi udemeriştii. Cei 414 parlamentari care au votat „pentru” au reprezentat peste două treimi din numărul parlamentarilor aşa că proiectul Constituţiei a fost declarat ca fiind legal.

– A urmat imediat Referendumul…

Pe 8 decembrie 1991, Constituţia  a fost supusă referendumului naţional. Am trecut şi de această fază, iar din data de 13 decembrie 1991 Constituţia a intrat în vigoare, în acelaşi timp fiind abrogată Constituţia din 1965. Aşadar, Constituţia României a fost elaborată de o putere constituantă alcătuită democratic, prin alegeri generale, vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat. Ea a fost supusă referendumului naţional, considerat a fi mijlocul cel mai democratic de adoptare a unei constituţii. După aprobarea Constituţiei prin referendum, a avut loc şedinţa comună a Adunării Deputaţilor şi Senatului, la care au participat Preşedintele României, membrii Guvernului, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi membrii Biroului Electoral Central pentru organizarea referendumului. Biroul Electoral Central a proclamat aprobată Constituţia României, iar Adunarea Constituantă s-a autodizolvat, misiunea ei fiind îndeplinită. Camerele au continuat să funcţioneze ca Parlament.

– Constituţia se mai poate revizui ?

Constituţia a fost revizuită în octombrie 2003 şi ea mai poate fi revizuită, dacă normele pe care le conţine nu mai corespund în totalitate noilor realităţi economice, sociale, politice.

Ion Predescu, judecător la Curtea Constituţională

• Senator (1990-2004)
• Membru în Comisia constituţională (iunie 1990 – septembrie 1996).
• Preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului (iunie 1990 – septembrie 1996).
• Ministru al Justiţiei (2 septembrie 1996 – 12 decembrie 1996).
• Vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului (decembrie 1996 – februarie 1998).
• Secretar al Biroului Permanent al Senatului până în septembrie 1999.
• Preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii (octombrie 1999 – noiembrie 2000)
• Membru al Asociaţiei Juriştilor din România.
• Cadru didactic asociat la Facultatea de Drept din Craiova

Amendamente acceptate la proiectele de lege şi Constituţie:
– amendamente la toate proiectele de lege ce au fost dezbătute pe fond la Comisia juridică a Senatului şi intervenţii la majoritatea problemelor controversate de drept şi constituţionalitate;
– 24 de amendamente la Constituţia României, revizuită

Iniţiative legislative:
– Legea Consiliului Legislativ;
– Legea avocatului (1995), cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea consilierului juridic;
– Legea Curţii Constituţionale (1992), cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea Avocatului Poporului;
– pachetul de legi privind siguranţa naţională (4), ordinea şi liniştea publică (6) şi apărarea naţională (8);
– Regulamentul Senatului;
– Regulamentul şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului;
– Statutul deputatului şi al senatorului;
– Codul penal (1993 – 1996);
– Codul de procedură penală (1993 – 1996);
– Legea de organizare judecătorească, nr.92/1992;
– Legea notarilor publici (1996);
– contribuţii importante la toate legile privind administraţia publică;
– Legile electorale;
– Legea alegerilor locale, Legea alegerilor parlamentare, Legea alegerilor prezidenţiale