Omagiu lui William Brânză

William Brânză este deputat PDL pentru diaspora. Când nu se află la Bucureşti, reţinut de afacerile personale şi prezenţa facultativă la lucrările Camerei Deputaţilor, William Brânză se află la Roma sau în alte mari oraşe italiene, pe unde susţine moralul românilor plecaţi de acasă, pentru o viaţă mai bună şi pentru a rămâne „buni români”. Cum s-a întâmplat la 1 Decembrie, după propria mărturisire. Pe linie de partid, deputatul William Brânză este o persoană importantă, fiindcă datorită lui, la alegerile legislative din 2008, PDL a obţinut, în plus faţă de PSD, trei mandate parlamentare, deşi social-democraţii aveau de partea lor un ascendent de 90.000 de voturi. Mai exact, atunci William Brânză şi-a dovedit valoarea europeană în privinţa tracţiunii politice. Când vorbeşte, deputatul menţionat este, obligatoriu, grav, pătruns de importanţa sa şi nu se încurcă deloc în detalii intelectuale. Bun cunoscător al spaţiului european, pe care, mărturiseşte, l-a şi străbătut, William Brânză mai are şi lacune. E drept, acum, şi Uniunea Europeană e destul de întinsă şi se lăbărţează în continuare. Recent, invitat la Ambasada Irlandei la Bucureşti, la o festivitate, a primit chiar din partea ambasadorului respectivei ţări un album (Ireland in Brief). Evident, conform uzanţelor, rafinatul parlamentar român a luat, dezinhibat, microfonul, adresându-se amfitrionului: „Excelenţa Voastră, vă mulţumesc nespus pentru acest frumos album. Cu atât mai mult cu cât cunosc oraşul, l-am vizitat deseori. Avem acolo o comunitate puternică de români şi vreau să transmit gratitudinea mea oficialităţilor locale, pentru sprijinul constant şi consistent pe care l-au oferit şi-l oferă compatrioţilor noştri rezidenţi în Brief”. Acum nu ştim dacă William Brânză l-a lăsat pe ambasador cu gura căscată, dar, neîndoielnic, şi-a pus sigiliul, amprenta, grimasa personalităţii elevate asupra relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări. Ni s-a spus să ne deşteptăm şi ne-am deşteptat. Fiindcă „Brief” nu este denumirea unei localităţi irlandeze, ci înseamnă cu totul altceva. Iar cine a crezut că prostia românească stă pe loc s-a înşelat. Una era prostia din povestirile lui Ion Creangă şi alta e prostia din vremurile noastre, cu William Brânză parlamentar în viaţă. Prostia a căpătat nuanţe meditative, adică înainte de livrarea ei autorul se concentrează, transfigurează, pentru a fi cât se poate de autentic. Un omagiu pentru William Brânză reprezintă, neîndoielnic, un gest firesc.