Mandatul cincinal al preşedintelui francez, Emmanuel Macron, cel care a avut ideea insolită a fuziunii oamenilor de dreapta cu cei de stânga într-o mişcare curajoasă şi tânără, botezată „La Republique en Marche”, este ameninţat de un fiasco fără precedent. În mitingurile de sâmbătă – etapa a 4-a (125.000 de participanţi, 1.385 de interpelaţi din care 975 persoane reţinute, 89.000 membri ai forţelor de ordine, numeroşi răniţi) – organizate de „vestele galbene” în toată ţara, i s-a cerut cu insistenţă demisia şi mulţi dintre cei care l-au votat în 2017, nu pentru idealurile nobile şi generoase, văd acum în el un accident al istoriei, un fost bancher nemilos, cinic, devenit liderul unei tehnostructuri, pe ruinele unor partide politice tradiţionale slăbite şi letargice. S-a aflat toată ziua de sâmbătă la Elysee, înştiinţat de bună seamă de sloganele ostile ale manifestanţilor din stradă, după o săptămână în care se arătase cvasi-invizibil. În toate sondajele s-a prăbuşit dramatic şi deja nu se mai ştie rolul său, cel de pompier sau de piroman. Apărând precumpănitor interesele elitelor, a devenit un simbol al aroganţei acestora. Nervozitatea mulţimii este neliştitoare şi greu de atenuat, fiindcă o mişcare heteroclită nu are lideri legitimi, deocamdată, cu care să se poate negocia. Şi a crede că se poate guverna încă trei ani, împotriva poporului, într-o ţară a revoluţiilor, a luptei pentru egalitate, este o misiune imposibilă. Hibrisul îl devorează pe Emmanuel Macron, încât marele său proiect al unei Europe suverane, unită, democratică, a devenit iluzoriu. Desenase întregul său proiect în cartea „Revolution” (265 pagini, 17,90 euro) care începe cu fraza provocatoare: „affronder la realite du monde, nous ferra retrouver l’esperance”, pentru a se încheia cu o certitudine: „C’est notre vocation et je n’en connais pas de plus belle”. Şi reformele pentru creşterea economică şi reducerea şomajului s-au pierdut pe drum, şi asta se resimte. Mişcarea „vestelor galbene”, din Franţa – fără revendicări clare, cu nemulţumiri contradictorii, un grup în fuziune –, îngrijorează tot continentul, având replici mai timide, deocamdată, la Bruxelles, semn că raporturile între clasa politică şi societatea europeană trebuie reanalizate. Emmanuel Macron, slăbit fără măsură, nesigur, compătimit poate de unii, dar repudiat de alţii, în zona politică din ţara sa, de banda celor patru, Le Pen, Melenchon, Hamon, Francois Ruffin, dar şi la nivelul Uniunii Europene, poate înţelege că problemele sunt comune, neîncrederea în politicieni este la fel de mare şi rezolvarea unor deziderate trebuie făcută împreună. Impasul e îngrijorător. Criza nu s-a sfârşit. După ziua cea mai lungă de sâmbătă, Emmanuel Macron va vorbi astăzi, se spune, la televiziune. Se află în faţa unei crize sociale, o criză a democraţiei, o criză a naţiunii. Fiindcă „vestele galbene” au în continuare susţinerea francezilor, potrivit unui sondaj IFOP. Pentru a tempera nervozitatea manifestanţilor s-a anunţat deja anularea limitării de viteză de 80 km/h, moratoriul de şase luni pe creşterea preţurilor la carburanţi, care afecta populaţia din zonele rurale şi din micile oraşe, dar şi alte măsuri care urmează a fi anunţate. Cum va ieşi din impas Emmanuel Macron rămâne de urmărit. Îşi va face mea culpa, se insinuează în presa din Hexagon. Dar vom vedea. Pierderile în economie, spunea ministrul Bruno Le Maire, sunt mari. Problema este că, deocamdată, cuplul franco-german pare mai fragil ca altădată, şi asta s-a văzut deunăzi, la Hamburg, la congresul Uniunii Creştin-Democrate (CDU), unde Angela Merkel a predat ştafeta conducerii partidului unei apropiate, Annegret Kramp-Karrenbauer, dar destul de… greu.
