Aflat, deja, la Craiova, pentru a monta, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, spectacolul „Aias. Eseu despre demență”, cu premiera anunțată la 21 septembrie 2018, scriitorul și regizorul Mihai Măniuțiu, unul dintre cei mai importanți creatori români de teatru, își dă întâlnire cu publicul miercuri, 29 august, ora 17.00, la Sala „Ia te uită!” a instituției. Cadru este „Adunarea Poeților și a SpectActorilor craioveni”, iar moderator, poetul Nicolae Coande, secretar literar al teatrului, care va și vorbi despre cărțile autorului alături de Mihai Ene și Horia Dulvac. De asemenea, actorul Anghel Rababoc va recita poeme din volumul „Avionul fantomă” (Ed. TracusArte, 2017). Intrarea publicului este liberă.
Regizor de teatru, scriitor şi eseist, Mihai Măniuțiu (n. 30 octombrie 1954, Cluj) a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1978. A montat în teatre importante din România şi din străinătate (Belgia, Marea Britanie, Turcia, SUA), creaţiile sale primind numeroase premii pentru cea mai bună regie, originalitate şi cel mai bun spectacol al anului. A realizat peste o sută de spectacole. În prezent, este director al Teatrului Naţional „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj și distinguished professor la University of California, Irvine.
Este și un scriitor important, ale cărui calități literare au fost remarcate de critica de specialitate, dar și de confrații săi scriitori. A publicat volume de povestiri – „Un zeu aproape muritor” (Dacia, Cluj, 1982), „Istorii pe care n-am să le scriu” (Alfa, București, 1998), „Scene intime. Scene de masă” (Univers enciclopedic, București, 2001), „Omphalos”, (Idea, Cluj, 2001), „Autoportret cu himere”, (Alfa, București, 2001), „Spune Scardanelli”, (Idea, Cluj, 2001), „Memoriile hingherului” (bybliotek, 2012), „Opiniile unui călător nedemn de încredere” (ALTpublica, 2012), „Fantome în Las Vegas” (TracusArte, 2018), roman – „Aventurile hingherului în Balkanya” (Humanitas, 2015), o carte de aforisme – „Exorcisme”, (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare – „Cercul de aur” (Meridiane, București, 1985), cărți de poezie – „Până una-alta” (bybliotek, 2012), „Vertij” (Charmides, 2016), „Tu” (TracusArte, 2016), „Avionul fantomă” (TracusArte, 2017, lucrări de teorie teatrală – „Redescoperirea actorului” (Meridiane, București, 1985), „Act și mimare” (Eminescu, București, 1989), „Despre mască și iluzie” (Humanitas, 2007), „Cursa de șoareci” (Casa Cărții de Știință, 2008). Creației sale teatrale i-au fost consacrate două albume monografice: „The Thrilogy of the Double” (Unitext, București, 1997) și „MĂNIUȚIU, Imagini de spectacol” de Cipriana Petre-Mateescu, (Idea, Cluj, 2002).
„Adunarea Poeților” este un eveniment inițiat la Craiova, care își propune să menţină treaz spiritul poeziei în oraş şi să aducă aproape un public matur şi tânăr care însetează după spiritul calin sau, după caz, bătăios, al acesteia. Prima ediție a avut loc pe 11 noiembrie 2016, la Sala „Ia te uită!” a Teatrului Național „Marin Sorescu”. Au susținut conferințe sau au lansat cărți poeții Claudiu Komartin, Cristian Bădiliță, Radu Sergiu Ruba, Simona Popescu, Dumitru Florin Emilian, precum și o seamă de poeți din oraș, iar actori ai teatrului au însoțit de fiecare dată cu recitaluri apariția poeților (Petronela Zurba, Tamara Popescu, Angel Rababoc).
«Am învăţat de la mulţii mei maeştri că trebuie să scrii zilnic, dacă vrei să fii scriitor profesionist. Şi am devenit, în acelaşi timp, un profesionist al distrugerii manuscriselor mele. Scriam şi distrugeam, scriam şi distrugeam. Şi atunci mi-am zis: probabil că am un alt tip de structură, dar nu pot să scriu aşa cum am citit, de pildă, despre unul dintre marii scriitori pe care îl admir, Mario Vargas Llosa. Cel care scrie dimineaţa 2-3-4 ore, se opreşte la mijlocul frazei, a doua zi, când reia, reia de la jumătatea frazei şi merge în continuare. Pentru mine, e oarecum SF aşa ceva, nu sunt în stare să fac aşa ceva. Şi atunci, pentru că scriam silit, căci mă sileam să scriu zilnic, şi pentru că am constatat că distrug mai apoi aproape 90% din ceea ce scriu, am spus: ok, voi face altfel, voi scrie numai când nevoia de a scrie e atât de mare încât mi-e rău dacă nu o fac. Aceasta este febra despre care vorbeam. Deci, când fac „febră”, atunci scriu: proză, poeme. Dar numai dacă fac „febră”, numai dacă nu pot altfel». („România literară” nr. 52/2017)
