Despre derularea protestului din noaptea de vineri spre sâmbătă, din Capitală, fiindcă sâmbătă seara mitingul a avut o cu totul altă „fizionomie”, se va dezbate multă vreme. Capitala a mai cunoscut proteste de amploare, de-a lungul anilor, dar ceea ce s-a petrecut vineri seara a fost parcă inspirat din scenariul debutului Maidanului de la Kiev din februarie 2014. Tensiunea a fost în multe momente extrem de ridicată, iar confruntarea jandarmilor cu instigatorii, răzbătuţi „în creme de la creme”, din Piaţa Victoriei, nu a fost deloc uşoară. Dacă admitem că potenţarea taberelor a fost reciprocă, mai degrabă greşim, deşi am văzut că inclusiv „apărătorii de circumstanţă” ai protestatarilor violenţi admit finalmente ideea că aceştia trebuiau izolaţi şi neutralizaţi. Cum trebuia procedat nu se mai spune. E drept, sâmbătă seara, „politicienii de la USR au făcut scut, pentru a-i proteja pe protestatari… de jandarmi”. Un punct de vedere din tabăra liberală: deputata Adriana Săftoiu, fost consilier prezidenţial, care nu poate fi bănuită de simpatii faţă de actuala coaliţie de guvernare, susţine după violenţele de la mitingul diasporei că a fost vorba de o confruntare întreţinută de politicieni interesaţi doar de obţinerea puterii. O confruntare care nu are nicio legătură cu viitorul nostru, ci doar cu viitorul lor de a avea puterea. Suntem, oricum, mai dezbinaţi ca niciodată, deşi toţi suntem români, şi ne aflăm în anul Centenarului. Când o femeie jandarm este jucată literalmente în picioare, de minţi rătăcite, iar perimetrul de siguranţă, protejat de jandarmi, prin garduri metalice, este atacat, şi rămânem impasibili, surmontând cu lejeritate evenimentele, descumpănirea este fără leac. Problema de fond rămâne următoarea: miza concretă, uşor de identificat, pentru deraierea de la ordinea firească a lucrurilor, nu este până la urmă clară. Revendicările şi planurile de bătaie ale manifestanţilor erau amestecate, trădând şi lipsă de organizare, şi lipsă de mesaje coerente. „Le Monde”, un cotidian francez considerat serios, prin corespondentul său de la Bucureşti, scrie că s-a cerut demisia guvernului social-democratei Viorica Dăncilă, acuzat de „corupţie” şi dorinţa „controlului justiţiei”. Articolul de sâmbătă, de pe site-ul cotidianului menţionat nu este semnat, dar unul anterior, semnat de Mirel Bran, prin luna februarie, vorbea de „tentaţia eurosceptică a majorităţii social-democrate”. Ca să vezi! Încă din ziua premergătoare mitingului de vineri seara, Jandarmeria Română avertizase clar agitatorii din Piaţa Victoriei, de care avea cunoştiinţă, că nu va accepta acţiuni de nesubordonare civică. Iar legea privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române are prevederi exprese, extrem de ferme, şi când e vorba de protecţia instituţiilor fundamentale ale statului şi neutralizarea ameninţărilor grave la adresa acestora, şi într-o multitudine de alte situaţii. Nicăieri în lumea civilizată, de care avem habar, nu se admite ultragierea forţelor de ordine. Oricum ar reacţiona, atunci când sunt agresaţi verbal şi fizic, la noi, jandarmii vor fi răstigniţi, ori de unii, ori de alţii, din taberele politice şi de opinia publică. Şi oricum am întoarce discuţia, nu jandarmii au provocat, fără motiv, pe protestatari, ci parcă a fost invers, scopul urmărit fiind pătrunderea în clădirea Guvernului. Reacţia energică a jandarmilor s-a produs după avertizarea şi folosirea de semnale sonore sau luminoase de atenţionare. Mitingul de vineri seara, derapat în ceea ce s-a văzut, din cauza unor zăltaţi, apucaţi sau oportunişti, a fost un semnal şi pentru guvernanţi. În bună măsură. Pentru aseară erau anunţate noi proteste în Piaţa Victoriei şi unul dintre mesajele care anturau evenimentul suna în felul următor: „Plecaţi până nu moare cineva”. Strălucită sursă de optimism pentru viitorul luminos al patriei, expresie a potenţialului cultural şi comportamental, al conştiinţelor vii, adunate în faţa Guvernului.
