Sunt destule lucruri pozitive de spus despre Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi poate nu întotdeauna se şi spun cu exactitate, mai ales promptitudine. Din varii motive. De puţine zile, DIICOT are şi un nou procuror-şef, în persoana lui Oliver Felix Banila (46 de ani) venit de la conducerea Tribunalului Bacău, pentru un mandat de trei ani. N-are deloc o misiune uşoară. Dimpotrivă. În ultimele zile, pe ecranele televiziunilor de ştiri a apărut imaginea „adevăratului organizator al protestului diasporei din 10 august” a.c.: Ovidiu Grosu, care a afirmat ceea ce a găsit de cuvinţă. Deloc în vorbe bine alese. Dimpotrivă. Pentru săvârşirea infracţiunii de instigare publică, procurorii DIICOT au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta, cauza fiind instrumentată de Serviciul de investigare a infracţiunilor de terorism. Ovidiu Grosu se află deja sub control judiciar pe perioadă de 60 de zile, el urmând să ţină seama de mai multe obligaţii imperative: să nu folosească sisteme informatice ce au conexiune de date active (să nu utilizeze internetul); să nu depăşească limita teritorială a judeţului de reşedinţă decât cu încuviinţarea prealabilă a DIICOT; să nu acorde interviuri; să nu participe la întâlniri publice; să nu deţină şi să nu folosească arme. Ovidiu Grosu, care se auto-intitulase, cum spuneam, adevăratul organizator al protestului diasporei, afirmase într-un interviu că protestul paşnic nu mai este o soluţie. „Eu vorbesc de revoluţie, nu de un protest (…) trag acum un semnal de alarmă, un avertisment către forţele de ordine: oricine va încerca să reprime aceste manifestări va fi judecat de Tribunalul Penal Internaţional, pentru că avem drept inclusiv să ucidem în aceste condiţii (…) dacă jandarmul îmi pune bastonul în gât sau pistolul în cap eu am dreptul să îi iau viaţa”. O declaraţie aiuritoare, care sună nu numai neliniştitor, dar exprimă şi un derapaj comportamental. Mai multe ONG-uri s-au delimitat de declaraţia făcută de Ovidiu Grosu, acest Che Guevarra de rit nou. De ce protestul din 10 august a.c. trebuie „însoţit de flăcări, fum şi sânge pe străzi” nu a fost explicat, doar că protestul paşnic nu mai este o soluţie, adică punctul de fierbere nu mai este limitat la „M..E PSD”, blazonul toxicităţii de astăzi, urmaşul din flori, cum zice Dorin Tudoran, al suculentei invitaţii „hai sictir”. Oricum, confruntarea politică nu mai este de o vreme un spectacol, fie el şi de o proastă calitate, iar trivializarea discursului public, aproape exacerbată, nu duce la nimic bun. Cura de vulgarităţi nu este doar consecinţa caniculei, ci un semn mult mai dureros. Oricum, intervenţia DIICOT, pe care o menţionam, merită salutată, chiar dacă multora le displace. Scena publică nu este „un sat fără câini”, cum se spune în popor. Dar discuţia e mai lungă.
