Sportul românesc se află într-un moment de cumpănă, fiind confruntat cu o infrastructură sportivă veche sau inexistentă, cu o scădere a numărului de practicanţi ai sportului, cu un număr din ce în mai mic al orelor de educaţie fizică prevăzute în programa şcolară şi nu în ultimul rand, cu părăsirea sistemului de către specialişti şi tehnicieni, lucru care se datorează în principal lipsei de motivare financiară existentă. Soluţiile ar putea veni de la autorităţi şi din mediul privat, care trebuie să investească în infrastructură şi să recunoască sportul ca domeniu prioritar de care sunt strâns legate sănătatea populaţiei şi economia unei ţări. În urmă cu câteva zile, Gabriela Szabo, director, al Clubului Sportiv Municipal Bucureşti vorbea în cadrul unei conferinţe organizată la Bucureşti de un teren de sport la fiecare supermarket. Am discutat despre problemele din domeniul sportului şi soluţii care ar trebui implementate astfel încât românii să facă mai multă mişcare, iar România să devină din nou competitivă în sport la nivel internaţional, cu conf.univ.dr Germina Cosma, cadru universitar, la Universitatea din Craiova – Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Vreau să pornim în această discuţie de la structura Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova, în acest context, am să vă întreb câţi studenţi are această unitate de învăţământ superior ?
Noi avem în fiecare an capacitate maximă de instituţionalizare, de 150 de locuri pentru fiecare specializare în parte, plus alte 150 de locuri la master.Cele două specializări de care am făcut vorbire sunt : “Educaţie fizică şi sportivă” şi “Kinetoterapie şi Motricitate Specială”. La buget avem de exemplu, anul acesta 47 de locuri la Educaţie Fizică şi 36 la Kinetoterapie. Numărul total de studenţi, Anul I, II şi III este de 302 la Educaţie fizică şi sportivă şi 311 la Kinetoterapie şi motricitate socială.
Din cele două specializări care este mai căutată şi de ce ?
Mai căutată este specializarea Kinetoterapie şi motricitate socială datorită posibilităţii de plecare din ţară. Este o specializare extrem de căutată în străinătate şi foarte bine remunerată acolo. Foarte mulţi kinetoterapeuţi părăsesc România pentru că îşi găsesc joburi bine plătite în afară, mai ales în Franţa şi în Anglia. Noi, de exemplu, avem foarte mulţi absolveţi în aceste ţări. 
Cu sportivii de performanţă care optează pentru facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Craiova cum se procedează, ei au locuri separat sau se opresc din cele de la buget ?
Se opresc din cele de la buget. De obicei avem cam 6-7 cereri depuse. Anul acesta încă nu s-au depus cereri, ele depind şi de rezultatele obţinute la competiţiile din anul precedent. Ca să aibă un loc rezervat sportivul trebuie să fie pe podium la o competiţie internaţională, europeană sau la olimpiadă. Sunt foarte mulţi sportivi interesaţi de facultatea noastră, am avut foarte mulţi campioni olimpici, cum ar fi fetele noastre de la scrimă – Ana Maria Brânză şi Loredana Dinu. De asemenea, şi atleta Lidia Şimon a optat pentru facultatea noastră.
Mie, personal, mi se pare că din ce în ce mai puţini copii şi tineri sunt interesaţi în practicarea sportului în general şi a celui de performanţă în special, asta şi ca urmare a internetului, a statului mai mult în faţa unui calculator. În acest context v-aş întreba dacă se mai fac tinerii profesori de sport ? Mai este atractivă această specializare ?
Această specializare nu şi-a pierdut din atractivitate. Situaţia nu este la fel ca la alte specializări unde au fost necesare anumite corecţii, anumite adaptări la piaţa muncii. Şi asta pentru că tinerii care fac sport îşi doresc o carieră fie în antrenorat, fie o carieră ca şi profesor. Sunt foarte mulţi care vor să-şi deschidă săli de fitness şi atunci, competenţele dobândite în urma acestei facultăţi le oferă această posibilitate – fie a manageria o sală de sport, fie a fi instructor într-o sală de sport, fie de a organiza competiţii sportive. Ca şi absolvent, competenţele vizează mai multe aspecte, nu numai pe cele de profesor de educaţie fizică. 
Unde se antrenează studenţii de la Facultate care continuă sportul de performanţă sau unde s-au antrenat înainte să vină la facultatea din Craiova ?
La Cluburile sportive, fie din Craiova, fie din alte judeţe. Spun din alte judeţe pentru că avem studenţi şi din Ardeal şi din Moldova. Facultatea noastră este printre puţinele facultăţi care au ca specializare tenisul de masă. Toţi campionii europeni de la tenis de masă, cum ar fi : Bernadette Szocs, Elizabeta Samara, au venit către facultatea noastră. Am avut la un moment dat, când era echipa Oltchim Râmnicu Vâlcea, aproape tot lotul studia aici, la Craiova, inclusiv Cristina Neagu a absolvit la noi facultatea noastră. Si Cristina Zamfir şi Cristina Vărzaru, tot studentele noastre.
Numărul scăzut de baze sportive dotate corespunzător şi accesibile publicului larg pare a fi una din problemele sportului românesc. Părerea dumneavoastră legată de infrastructura sportivă care este ?
În primul rând, suntem deficitari la sălile de sport, pornind de la copii, până la performanţă. Disciplina atletism a suferit foarte mult. Pentru că nu mai avem un stadion, acest lucru se reflectă şi la rezultate, care sunt din ce în ce mai slabe la secţia atletism. Pentru a avea performanţe ar trebui investit în primul rând în infrastructură. Sălile de sport sunt foarte puţine, copiii nu au unde să se pregătească. Pe timp de iarnă este şi mai grea situaţia.
Avem un liceu cu regim sportiv, Petrache Trişcu. De aici vin cei mai multi candidaţi la Facultatea de educaţie fizică şi sportivă sau şi de la liceele teoretice, etc ?
Cei mai mulţi da, de la Petrache Trişcu, dar şi de la Titulescu. Vin şi de la Liceul Auto, acolo mai sunt secţii de fotbal. Acum pot să vă spun că avem şi absolvenţi de Carol şi de Fraţii Buzeşti şi de la Elena Cuza, dar ponderea cea mai mare o au cei care au absolvit o clasă cu program sportiv. De asemenea vin şi de la Slatina, din toată ziua Olteniei.
Cât este de importantă mişcare pentru un elev, sportul în general ? Sunteţi de acord cu părinţii care pun matematica de exemplu înaintea sportului…?
Mişcarea este extrem de importantă. Şi reclamele te îndeamnă să faci mişcare cel puţin 30 de minute în fiecare zi. Sedentarismul eu îl consider un flagel care a afectat din păcate, generaţia tânără şi mă refer la preşcolari şi şcolari. Aici avem o mare problemă. Ne mai existând infrastructura sportivă de altă dată, şi concomitent cu revoluţia asta tehnologică, cei mici preferă să stea la calculator. 
Numărul scăzut de ore de educaţie fizică prevăzute în programa şcolară, dar şi calitatea scăzută a acestora şi a spaţiilor în care se desfăşoară, pot fi considerate motive ca elevii să renunţe la a mai face sport ?
Există un proiect acum prin care ar fi obligatoriu 3 ore de sport pe săptămână, la ciclu primar şi gimnazial şi 2 ore în timpul liceului, însă nu ştiu când se va pune în practică, pentru că este o problemă şi cu infrastructura. Trei ore de educaţie fizică la un liceu de elită din Craiova ar da peste cap întregul orar. Neavând săli, terenuri suficiente, elevii s-ar înghesui într-o singură sală. Adică, o sală pe care ar trebui să o împarţi cu mai multe clase. E groaznic pentru un profesor de sport. Fiecare unitate şcolară ar trebui să aibă cel puţin o sală de sport dotată corespunzător, unde să se poată desfăşura în condiţii optime o oră de sport.
Dar de la ce vârstă ar trebui să înceapă un copil un sport de performanţă ?. Părinţii cam de la ce vârstă ar trebui să-şi ducă micuţii la o sală de sport ?
Vârsta de selecţie e diferită de la un sport la altul. La gimnastică cam de la 4-5 ani, la canotaj de exemplu vârsta de selecţie este mai înaintată, inclusiv la atletism. Istoria sportului s-a dezvoltat în ultima vreme şi au apărut foarte multe cluburi private şi atunci şi vârsta de selecţie a scăzut foarte mult la toate disciplinele sportive.
Anul acesta, cum vă aşteptaţi să fie examenul de intrare la Facultate ?
La Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport niciodată nu s-a intrat pe bază de dosar, ci doar pe bază de concurs. Şi atunci cei care se îndreaptă către facultatea noastră trebuie să dea o serie de probe, cum ar fi : una la atletism, una la gimnastică şi alta la un sport la alegere. Fiecare probă reprezintă o pondere de 30% din nota finală, la care se adaugă diferenţa de 10%, proba de la Bac.
În Serbia sunt încurajate mai mult sporturile de echipă, la noi cam pe ce se merge mai mult ?
La sârbi sunt încurajate cam toate sporturile. Există o strategie în Serbia, sportul este considerat o cultură. Nu prea există vreo persoană care să nu facă sport. La fel se întâmplă şi în ţările civilizate. Există chiar un eurobarometru, realizat în 2016, unde România este pe poziţia a patra de la coada clasamentului, ca şi practicare unor activităţi fizice, după noi sunt bulgarii. În top sunt ţările nordice. Acolo nu există zi fără exerciţii fizice. În oferta lor educaţională, de la grădiniţă, până la facultate, apar ore de sport zilnic, nicio zi fără sport.
Ce proiect se derulează în această perioadă la facultatea dumneavoastră ?
În această perioadă, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport desfăşoară pentru cel de-al doilea an consecutiv Şcoala de vară „Fii activ vara prin sport!”. Un număr de 52 de elevi participă la activităţile desfăşurate în Craiova, aceştia provenind din patru licee din zona Olteniei şi anume, Liceul cu Program Sportiv „Petrache Trişcu” (Craiova), Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Odobleja” (Severin), Colegiul Economic „Virgil Madgearu” (Târgu-Jiu) şi Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu” (Dăbuleni). Elevii vor participa la activităţi sportive în campus – nu doar ca actori, ci ca organizatori, prin participarea la activităţi reacreative şi evenimente culturale, implicarea în organizarea unor evenimente de profil, de voluntariat la asociaţii neguvernamentale dar şi prin desfăşurarea unor ateliere de lucru specifice dezvoltării personale. 
