Liviu Dragnea şi Victor Ponta nu se mai detestă reciproc, fiindcă de la o vreme se urăsc de moarte. Aşa se spune. Dacă până acum erau antrenaţi, doar în schimburi de replici, mai mult sua mai puţin savuroase, acum au trecut la o nouă fază a acuzaţiilor reciproce. Liviu Dragnea i-a acuzat duminică seara, la România TV, „pauşal”, pe Ponta, Şova şi Teodor Niţulescu de o faptă „gingaşă”: aceea de a-l fi „turnat” la DNA în dosarul „Tel Drum”. Cum în cursul zilei Victor Ponta postase pe contul de socializare, cum că „Liviu Dragnea ar trebui să-şi ceară scuze faţă de el, fiindcă i-a atribuit calitatea de denunţător”, acesta din urmă a anunţat că a văzut personal denunţurile. În faţa unei asemenea situaţii, năstruşnice, suficient de dezamăgitoare, fiindcă şi unul şi celălalt sunt între altele parlamentari, neîndoielnic unul dintre ei minte. Ieri, Victor Ponta a lansat un ultimatum către Liviu Dragnea: ori aduce dovada denunţului sau demisionează. „O spun în faţa dumneavoastră. Sunt foarte serios. Dacă domnul Dragnea aduce astăzi o hârtie, un denunţ al meu, sau dacă DNA spune că sunt denunţător, tot astăzi îmi dau demisia din Parlament şi aţi scăpat de mine din politică. Dacă eu aduc hârtia, din care rezultă că sunt martor, sau domnul Dragnea, în final, îi vine mintea la cap şi scoate declaraţia de martor, nu mai e o chestie de scuze, trebuie să demisioneze din Parlament, pentru că milioane de oameni au fost minţiti”, a spus Victor Ponta. Declaraţia lui Victor Ponta, la care se face referire, a fost dată la 18 septembrie 2017, şi se întinde pe nouă pagini. Mărturia sa nu este un denunţ, ci o declaraţie de martor. Numai că şi o astfel de declaraţie de martor poate fi incriminatorie, precum denunţul. Cine minte şi cine spune adevărul nu mai are deja mare importanţă. Răul imens a fost deja făcut. Când doi „lideri”, până nu demult, ai unui partid care, în pofida anatemelor de tot felul, genera încredere în rândul electoratului, ajung în asemenea ipostaze descumpănitoare, e un semn de prost augur, de înăscut „duh” de ceartă şi degenerenţă sufletească. Tuşat este tot PSD-ul. Admitem că politica e meschină. Dar nu lipsită de un simţ al realităţii. Sordidele bufonerii, la care sunt obligaţi alegătorii să asiste, de la o vreme, pe motivul unei perpetue surescitări a celor doi foşti „camarazi”, trebuie să înceteze. Fiindcă tot ceea ce exprimă nu o fac din rigoare morală sau eroism politic, ci dintr-o fierbinţeală fudulă şi perdantă. Nimeni nu mai ştie din ce s-au luat. S-au despărţit, să le fie de bine, dar nu pot livra la nesfârşit episoade de schizofrenie, spre a demonstra tuturor că „au lucrat împreună” împotriva convingerilor intime. Un fulgurant episod de luciditate le-a fi necesar. A nu avea nimic sfânt, în afara vanităţilor proprii, nu e deloc în regulă. Fiindcă, din păcate, şi unul şi celălalt, nu mai caută, de multă vreme, ocolişuri onorabile, eschive necompromiţătoare, nu mai pierd vremea cu scrupule prosteşti. Şi e regretabil.
