Craiova – „La mulţi ani” şi din partea Ştiinţei!

M-ai adoptat pe la „pa’şopt” şi mi-ai legat originea şi numele de cea mai importantă instituţie de învăţământ, localizată acum în fostul tău Palat de Justiţie. Mi-ai zis UNSR, apoi CSU, apoi Ştiinţa. Aşa mă alintă şi acum lumea, deşi din ’66 în buletinul meu scrie Universitatea. Mi-am croit loc spre lumină prin muncă, pasiune şi m-am hrănit cu iubire, fiindcă lumea m-a îndrăgit instantaneu, m-a îmbrăţişat ca pe un copil de suflet. M-a strigat Ştiinţa şi a venit lângă mine oriunde mi-am arborat culorile şi sigiliul, închinându-mi imnuri de glorie când i-am oferit bucurii extreme în vremuri de chin, lipsuri şi cenzură. M-am consacrat ca un simbol al tău, ţi-am asociat numele cu performanţele mele, ducându-l victorios şi falnic prin toate colţurile Europei, aşa cum nicio altă citadelă din fosta RSR nu avusese onoarea înaintea ta. Din vechea Atenă până în nordul îngheţat, la Atvidaberg, din roşia Moscovă până în insula britanică, unde am făcut Leeds-ul să-şi înghită lacrimile. În ’82-’83 te-am transformat într-o adevărată Mecca a României, ţi-am adus Europa la picioare, Florenţa lui Machiavelli sau vinul de Bordeaux ţi s-au închinat şi ne-a oprit să atingem strălucirea MAXIMĂ doar o bară aşezată strâmb. Lumea întreagă te-a cunoscut prin mine. Nicio altă instituţie sau personalitate nu ţi-a adus faima, celebritatea pe care ţi-am adus-o eu. Poate cu excepţia Teatrului…Fiindcă dragostea nu mai încăpea doar în graniţele tale, m-a adoptat întreaga Oltenie şi chiar întreaga ţară, mândră de gloria mea, de orgoliul meu, într-un sistem care promova neîncetat aceleaşi rivale ale mele. Mereu favorizate, mereu împinse de la spate, m-au biruit şi am ajuns în planul secund Nu puteau totuşi să-mi acopere aura, imaginea, renumele de „Campioană a Unei Mari Iubiri”. Te-ai promovat prin mine, te-ai fălit cu mine, te-ai folosit de mine, ai câştigat mult de pe urma mea. În schimb, de două decenii m-ai neglijat, m-ai părăsit, în cele din urmă m-ai uitat. M-ai lăsat în toţi aceşti ani pe mâinile unor netrebnici şi dubioşi fii ai tăi, care-şi spun oameni de afaceri. M-au folosit în diverse jocuri politice fără să le pese de interesul meu, de demnitatea mea. Nu mi-ai întins nici un deget când am alunecat în premieră de pe prima scenă, nici măcar nu ai tresărit atunci când am încetat să mai exist. Ţi-ai continuat mersul, nepăsătoare, indiferentă. Săptămâna asta te sărbătoreşti, îţi pui hainele festive şi te bucuri, neglijând doliul pus pe stema mea. Chiar nu ai înţeles că nu vei fi niciodată completă fără mine? Chiar crezi că vei putea da la nesfârşit din umeri când toţi te vor întreba de mine? De ziua ta îţi transmit şi eu „La mulţi ani”, ingrată CRAIOVA! A ta pentru totdeauna, ŞTIINŢA!