Situaţia absorbţiei fondurilor europene de către România este dramatică pentru că, pe lângă riscul de a pierde din banii alocaţi pentru perioada următoare, economia românească întârzie să recupereze decalajul faţă de celelalte state din UE, susţine Benoit Nadler, reprezentantul Comisiei Europene. „Rata de absorbţie a fondurilor de către România este de doar 3,5%. Situaţia este dramatică, din cauza riscului ca România să piardă o parte din banii alocaţi pentru perioada următoare, dar aceasta are şi un impact economic. Dacă nu există proiecte implementate cu fonduri europene, nu va exista motorul pentru revenire economică, România nu are mecanisme de creştere economică. Astfel, România îşi va pierde din atractivitate, pentru că va fi din ce în ce mai greu să recupereze decalajul faţă de alte state europene”, a declarat Benoit Nadler, expert la Directoratul General de Politică Regională din cadrul Comisiei Europene.
Printre motivele pentru care gradul de absorbţie al fondurilor UE este atât de redus, reprezentantul CE a menţionat procedurile licitaţiilor tehnice, capacitatea redusă a beneficiarilor, dar şi problemele de la nivelul autorităţilor de management: „În cazul beneficiarilor, avansurile sunt mari, iar aceştia nu se mai grăbesc să obţină mai mulţi bani. La nivelul autorităţilor de management există probleme de personal şi de competenţă. Toate aceste dificultăţi împiedică firmele serioase să facă afaceri în România. Primim în fiecare zi la Bruxelles plângeri de la companii despre lipsa de transparenţă din România la licitaţiile publice”.
Pe de altă parte, el apreciază că există un nivel nejustificat de ridicat de birocraţie la nivelul autorităţilor de management şi recomandă ca acestea să simplifice, mai de grabă, procedurile, decât să se plângă de lipsa de personal: „Am suspendat plăţi pentru un proiect pentru că documentaţia împovărătoare nu asigură corectitudine şi conformitate. Încarcă beneficiarii, iar aceştia nu mai pot face faţă, mintal, problemelor. Procedurile ineficiente şi inadecvate sufocă implementarea proiectelor în România”. Nadler s-a referit, în acest context, şi la numărul excesiv de mare al auditorilor şi controlorilor proiectelor, care sunt necoordonaţi, incompetenţi şi inconsecvenţi.
