Dacă avem în vedere că vizita preşedintelui, Recep Tayyip Erdogan, în Grecia, este prima a unui şef de stat turc, în ultimii 65 de ani, atunci putem vorbi de un moment istoric, în relaţiile dintre cele două ţări. Deşi, între Atena şi Istanbul, rămân suspendate, deocamdată, dezacorduri teritoriale, există în schimb câteva dosare fierbinţi, precum chestiunea imigraţiei, reunificarea Ciprului, cooperarea energetică, dar şi problema delicată a extrădării unor resortisanţi turci, în principal a unor ofiţeri ai armatei, veniţi cu elicopterul în iulie 2016, după lovitura de stat ratată, cărora a li se cere, imperativ, extrădarea. Pentru Recep Tayyip Erdogan extrădarea acestora rămâne o bătălie simbolică. Momentul vizitei este unul care va fi reţinut de istorie, cum spuneam, fiindcă ultima deplasare a unui şef de stat turc a avut loc înainte ca Cipru să devină independent, şi înaintea progromului de la Istanbul din septembrie 1955, eveniment dramatic care a marcat începutul sfârşitului pentru fosta minoritate greacă din capitala turcă. Dar relaţiile celor două ţări au cunoscut şi alte momente de tensiune, ca de pildă invazia turcă, din 1974, în Ciprul de Nord, ocuparea zonei, şi, mai recent, fluxul de imigranţi sosiţi în Turcia pentru a intra în Europa, via Grecia. S-a discutat mult, în prima parte a anului trecut despre această chestiune. Guvernul Alexis Tsipras gestionează precar criza, în pofida fondurilor de susţinere primite de la UE, pentru întreţinerea centrelor de primire, care în realitate arată aidoma unor tabere de concentrare. Cu toate acestea, după decenii de relaţii agitate, care au degenerat în confruntarea din 1996, cele două ţări au antrenat un dezgheţ trei ani mai târziu, prin ajutorul Atenei dat Turciei, în urma seismului care a devastat Istanbulul. Gestul a potenţat detenta schimburilor economice, care îşi găsesc ilustrarea, în această vizită, de două zile, preşedintele Recep Tayyip Erdogan fiind însoţit de numeroşi miniştri şi oameni de afaceri. Este evident că sunt chestiuni importante de reglat între cele două ţări: crucială este în primul rând chestiunea insulei Cipru şi apoi cea a refugiaţilor. Astăzi, preşedintele turc are prevăzută o vizită în regiunea Tracia, pentru a se adresa musulmanilor turcofoni. Apoi, văzându-se tot mai izolat în Europa, din cauza autoritarismului său exacerbat, acest voiaj ar putea constitui prilejul afirmării bunelor relaţii cu ţări membre UE. Deşi, Recep Tayyip Erdogan, politician de anvergură, nu este atât de naiv să creadă că Alexis Tsipras chiar este un reprezentant serios, luat în seamă la Bruxelles. În realitate, şi se speculează acest lucru, Tsipras ar fi promis, în mai multe rânduri, preşedintelui turc extrădarea celor opt ofiţeri, care au cerut azil politic, etichetaţi în ţara lor drept terorişti şi asasini, de presa pro-guvernamentală, numai că potrivit Constituţiei şi legislaţiei în vigoare nu o poate face. Indiferent ce va promite. Deşi ţări membre NATO, Grecia şi Turcia au şi alte diferendumuri, începând cu problmea patrimoniului bizantin aflat în Turcia, decupajul teritorial din Marea Egee, şi situaţia minorităţii musulmane din Nordul Greciei. În ajunul vizitei, într-un interviu acord canalului grec de televiziune Sky, Recep Tayyip Erdogan a menţionat preocuparea Atenei pentru aceste subiecte, convenite. O referire vagă a făcut şi la tratatul de la Lausanne (1923), care stabilea hotarele Greciei şi Turciei şi care a prevăzut schimburi de populaţii între cele două state. Atunci, 1,5 milioane greci au părăsit Turcia şi 500.000 de turci au părăsit Grecia, stabilindu-se în ţările lor. În plan regional, întâlnirea lui Alexis Tsipras cu Recep Tayyip Erdogan, poate avea şi alte benefice consecinţe.
