„Foametea sovietică”, sub lupa diplomatului Vadim Guzun, absolvent al Facultăţii de Drept din Craiova

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova a găzduit, ieri, în prezenţa unui numeros public format din personalităţi ale mediului academic şi cultural craiovean, dar şi studenţi, lansarea volumelor „Marea foamete sovietică 1926-1936” şi „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă. Documente diplomatice româneşti”, semnate de Vadim Guzun, un eveniment organizat de Consiliul Judeţean Dolj.  Fost student al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Craiova, actualmente doctorand al Academiei Române – Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca şi diplomat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, autorul spune că a iniţiat demersul analitic pentru a clarifica un episod de istorie diplomatică de actualitate în statele europene ex-sovietice, dar relevat lacunar în mediul ştiinţific din România, până în acest moment. Al doilea imbold a fost acela de a scoate la lumină realitatea înfiorătoare trăită de miile de conaţionali de peste Nistru, prinşi în mecanismul destructiv al sovietizării în perioada 1926-1936.

– Abordaţi un subiect dur, pe care foarte puţini au încercat să îl expună în toate aspectele sale până acum. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi către această tematică?

– Aşa este, în acest lucru constă şi caracterul inedit al celor două volume. Provocarea a venit dinspre o absenţă inadmisibilă în mediul academic din România a unor referiri pe o temă foarte discutată în mediul internaţional. În toamna anului 2008, mă aflam la New York, la Organizaţia Naţiunilor Unite, acolo unde diplomaţii ucrainieni încercau să includă pe agenda celei de-a 63-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, un punct vizând recunoaşterea şi condamnarea foametei din Ucraina Sovietică, ca genocid. Am constat că în România nu există nici un studiu pe această temă, deşi ţara noastră avea una dintre cele mai întinse frontiere comune cu Uniunea Sovietică, la Nistru. Am considerat că este util şi pertinent să declanşez un astfel de demers, mai ales că astfel de lucrări au apărut deja în ţări precum: Polonia, Ucraina, Rusia, Franţa, Italia, Marea Britanie, SUA, Canada.

– Ce găsesc cititorii în paginile celor două volume?

– Primul volum este o monografie, o analiză a cauzelor, caracterului şi consecinţelor uneia dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX – foametea organizată la sfârşitul anilor ‘20, începutul anilor ’30, în statele din sfera de influenţă a URSS. Cel de-al doilea, constituit din documente de arhivă oferă cititorilor posibilitatea de a găsi sursele primare pe care să le interpreteze în funcţie de valorile pe care le analizează şi de care este preocupat. Lucrările ne ajută să cunoaştem drama celor care au fost obiect de experiment în Uniunea Sovietică într-o perioadă de formare şi consolidare a regimului stalinist şi ne plasează într-un cerc extrem de onorant al volumelor tematice publicate în Europa şi în SUA pe această tematică. Sper ca cititorii să găsească şi să înţeleagă cum a funcţionat modelul de sovietizare, model aplicat în România, după cel de-al doilea Război Mondial, dar şi în alte state din estul Europei.

– Este prima lucrare pe care o publicaţi?

– Am mai publicat un volum de eseuri pe un alt domeniu în anul 1998, anul de licenţă, la o editură din Craiova. Mai târziu am revenit pe o altă linie, din interes pentru calificarea tragediei conaţionalilor noştri de peste Nistru, cei care au rămas în afara ecuaţiei unirii din anul 1918.

– Cum calificaţi fenomenul în jurul căruia aţi demarat studiul?

– Calificarea evenimentelor atât în mediul academic ştiinţific şi publicistic oscilează între simple cazuri de forţă majoră şi infracţiunea de genocid.  Personal, din punct de vedere juridic, deşi subiectul este unul polivalent şi discutabil, aş califica tragedia ca şi crimă împotriva umanităţii.

– Aţi absolvit Facultatea de Drept şi aţi urmat o carieră în diplomaţie. Unde intervine pregătirea de jurist şi experienţa de diplomat în lucrările dumneavoastră?

– Am început cercetarea pentru aceste lucrări în 2008. În calitate de diplomat, am pornit dinspre impactul asupra relaţiilor internaţionale înspre fondul problemei. Impulsul pentru studierea acestei tematici a venit dinspre mediul diplomatic, dar atenţia faţă de mărturii şi probele primare îşi are originea în pregătirea de jurist.

– Aveţi o întreagă colecţie de documente în cel de-al doilea volum? Cum aţi ajuns la ele?

– Am beneficiat de sprijinul colegilor din Arhivele Diplomatice Româneşti. Nu a fost uşor însă satisfacţia scoaterii din necunoscut a unor documente de o importanţă deosebită din perspectivă universală, nu doar europeană, este pe măsură. Sursele sistematizate fac parte din istoriografia din fostele state sovietice, dar şi istoriografia occidentală. La începutul anilor ’30, România nu avea relaţii diplomatice cu Uniunea Sovietică, acestea au fost reluate la finalul anilor 1934 şi rapoarte mai acoperitoare au început să apară în Arhivele Ministerului Afacerilor Străine începând cu anul 1935.

– De ce lansare la Craiova?

– La Craiova pentru că sunt legat sufleteşte de acest oraş. Eu sunt basarabean, dar Craiova este cea de-a doua localitate românească de baştină. Am venit la 18 ani, m-am format ca personalitate şi datorez foarte mult mediului şcolar universitar de aici.

– Ce reacţie aşteptaţi din partea publicului?

– Cărţile se găsesc deja în biblioteci din SUA  şi mai multe ţări ale Europei, printre care şi Republica Moldova şi Ucraina. Vor fi găsite şi în bibliotecile din România, iar la Craiova în mod sigur, la biblioteca Universităţii şi Biblioteca Judeţeană „Aman”. Au apărut câteva recenzii favorabile ambelor volume şi sper ca reacţiile ulterioare ale cititorilor să le confirme şi să mă încurajeze în demersurile viitoare.

– La ce vă gândiţi mai departe?

– Voi continua cu lucrări pe teme corelate cu cea tratată în volumul lansat astăzi pentru că foametea din URSS a cunoscut trei etape majore – cea despre care se face referire în aceste două volume cu apogeul în anii 1932-1933, dar nu trebuie să uităm de perioadele 1921-1922 şi 1946-1947, la fel de neelucidate şi nerelevate în mediul ştiinţific din România. Am în lucru două volume care tratează foametea 1921-1922 şi drama zecilor de mii de refugiaţi de peste Nistru, care s-au salvat în România.

***

Fragmente din comentariile aduse volumelor semnate de Vadim Guzun:

Alin Mitrică, administratorul public al judeţului Dolj

„Participăm la o lansare de carte a unui bun prieten, absolvent al Universităţii din Craiova, Facultatea de Drept, care a studiat în detaliu problematica legată de Uniunea Sovietică şi modul în care bolşevicii au reuşit să instaureze sistemul de care am auzit cu toii. Cartea reprezintă o piesă din puzzle-ul atrocităţilor perpetuate în Uniunea Sovietică, o imagine a unui stalinism la început şi o imagine ideologică ce are implicaţii în viaţa reală, afectând întreg blocul sovietic, inclusiv  România”

Prof univ. dr. Sorin Damean, Facultatea de Teologie, Istorie şi Ştiinţe ale Educaţiei în cadrul Universităţii din Craiova

„Lucrarea este bazată pe surse de arhivă inedite, dar autorul a parcurs o bogată bibliografie atât în ceea ce priveşte lucrările apărute în spaţiul ex-sovietic, cât şi cele apărute în Occident, asupra cărora întreprinde o analiză critică. Subiectul foametei sovietice este analizat în toate detaliile sale, iar studiul este unul de actualitate care impune pe piaţa istoriografică românească un subiect extrem de interesant”

Prof. univ. dr. Cezar Avram,  Directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane „C. S.Nicolăescu-Plopşor”

„Un tânăr învăţăcel dar şi scriitor de istorie, îşi prezintă în locul în care şi-a absolvit facultatea, produsul unei munci de zile şi de nopţi de studiu. Tema pe care o abordează este una importantă prin faptul că e puţin cunoscută, dar şi prin faptul că prezintă una dintre marile etape criminale a unui regim totalitar”