Să recapitulăm: reuniunea CExN al PSD s-a terminat aproape de miezul nopţii de joi spre vineri. În spatele uşilor închise, tensiunea discuţiilor, potrivit tuturor surselor, a atins la un moment dat punctul de fierbere al apei. Şi inclusiv Liviu Dragnea, negru de supărare, după şedinţa CExN, a mărturisit: „PSD a trecut printr-o mare cumpănă”. S-a luat act de demisia celor trei miniştri Sevil Shhadeh de la Dezvoltare, Rovana Plumb de la Fonduri Europene, şi Răzvan Cuc de la Transporturi. Demisiile acestora – pasul înapoi – fuseseră solicitate imperativ de premierul Mihai Tudose pe motive diferite. Pentru cele două doamne, din cauza problemelor avute cu justiţia, în dosarul „Belina”. Greu de spus ce s-a mai încercat în ceasul al doisprezecelea, dar, oricum, Mihai Tudose şi-a pus mandatul de premier în joc. Şi prin acest gest extrem, liderii PSD s-au văzut cu spatele la zid. Liviu Dragnea, liderul partidului, nu a câştigat în faţa premierul Mihai Tudose, dar nici acesta, la rândul său, nu şi-a adăugat vreun spor de imagine. Pierderile colaterale vor fi cunoscute în curând. A fost cea de a doua teribilă „cumpănă”, după cea de acum patru luni, când a fost basculat ex-premierul Sorin Grindeanu, din interiorul partidului social-democrat şi orice confruntare de această factură lasă urme nu uşor de cicatrizat în pofida aparenţelor. Liviu Dragnea spunea că „sentimentul de frustrare din PSD e pe situaţie”. A mai spus câte ceva despre comunicarea defectuoasă, devenită o adevărată marotă. Înlocuitorii miniştrilor remaniaţi – decişi în şedinţa Comitetului Executiv Naţional – votaţi ieri, sunt Felix Stroe la Ministerul Transporturilor, Paul Stănescu – vicepremier şi ministrul Dezvoltării Regionale, Marius Nica – ministru delegat al Fondurilor Europene. Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, nu vrea să renunţe, în ruptul capului, la ministrul Viorel Ilie, chiar dacă premierul Tudose nu îl mai vrea în Guvern. Au mai fost aduse în discuţie şi alte scenarii, oricum discutabile. Liviu Dragnea nu a pierdut conducerea partidului şi nici nu o va pierde cu una, cu două, dar a devenit evident, chiar prea evident, că are nu puţini frondeuri. Uneori lasă impresia, şi asta deranjează, că e deplin convins de faptul că alegerile parlamentare de anul trecut au fost câştigate doar de el şi programul economic „fără cusur”, prezentat până la saţietate în toate împrejurările. Pe atunci era nespus de reţinut, meticulos şi organizat. Şi în mesaje, dar şi coordonarea aparatului de partid din teritoriu. Victoria teafără, în alegerile parlamentare şi apoi imposibilitatea desemnării lui ca premier, din motivele cunoscute, l-au transformat în ceea ce nu afişase până atunci. Viitori miniştri aveau să fie cunoscuţi după rezultatul alegerilor. Situaţiunea nu e banală. Şi tocmai originalitatea – indiscutabilă – i-a jucat ulterior feste. Fiindcă s-a văzut că dincolo de criterii, care nu aveau neapărat de-a face cu profesionalismul riguros, PSD-ul resimte o lipsă de resursă umană adecvată. Fie că în realitate nu a fost identificată, fie că solicitată a refuzat să pună umărul, lăsând loc liber pentru soluţii mai mult sau mai puţin improvizate. A doua ispravă a lui Liviu Dragnea, la patru luni după precedenta, deşi nu a avut logică politică, nu are nici strălucire. Şi, în plus, de joi seara este greu de presupus, în pofida declaraţiilor „de culoare”, că relaţia lui cu premierul Mihai Tudose mai rezonează identic, ceea ce lasă loc imaginaţiei.