De ieri până vineri, preşedintele Franţei se va afla într-un turneu în Austria, România şi Bulgaria. Devenit deja un actor politic de referinţă, pe scena europeană, vizita sa la Bucureşti este de bună seamă aşteptată şi considerată drept expresia fertilelor relaţii bilaterale între cele două ţări. Discuţiile care vor avea loc la palatul Cotroceni, între preşedintele României, Klaus Iohannis şi înaltul său oaspete, se vor concentra pe dezvoltarea şi aprofundarea relaţiei bilaterale de parteneriat strategic, dar şi pe principalele subiecte, presante, aflate pe agenda europeană, internaţională şi de securitate. Despre obiectivul vizitei nu se ştie mare lucru, deşi presa din Hexagon vorbeşte de intenţia unei revizuiri rapide a directivei europene privind muncitorii detaşaţi, sursă a numeroase derive. De altfel, Emmanuel Macron nu se va deplasa în Ungaria şi Polonia, două ţări europene reticente la reformarea unui sistem considerat revolut. La Varşovia, se apreciază că preşedintele francez evită Polonia, fiindcă vrea „să divizeze” ţările est-europene. Beata Szydlo, prim-ministrul polonez, a anunţat, în luna iulie, că ţările grupului de la Vişegrad (Cehia, Ungaria, Slovacia şi Polonia) îşi vor defini poziţia şi vor negocia pe o singură voce. Praga şi Bratislava ar fi luat distanţă de acest grup şi, mai mult, presa austriacă vorbeşte de un „summit social”, cum a definit „întâlnirea în patru” de la Salzburg, unde, pe lângă cancelarul austriac, preşedintele francez, invitaţi au fost şi premierii ceh şi slovac. Parisul susţine că nu doreşte, pe această temă delicată, să provoace „un bloc din est”, contra unui „bloc din vest”. Obiectivul Parisului este convenirea unui acord privind muncitorii detaşaţi la apropiatul Consiliu al miniştrilor muncii din UE, programat la 23 octombrie, după Consiliul European, din 19-20 octombrie a.c.. Franţa a primit 286.000 de salariaţi detaşaţi în 2015, fiind a doua ţară după Germania în această privinţă, dar a treia în UE cu 140.000 de francezi deplasaţi din ţara lor. Sistemul actual are imperfecţiuni: non-declaraţii, salarii inferioare, depăşirea duratei maxime de lucru etc. În 2016 Comisia Europeană a propus reformarea regulilor privind detaşarea, această urmând să fie limitată la doi ani. Franţa vrea reducerea la un an. Ea este însă acuzată de o formă de dumping social. 11 ţări s-au opus revizuirii textului, dar un compromis trebuie găsit până în octombrie. În esenţă, lucrurile stau în felul următor: un angajat, dintr-o ţară europeană, care merge într-o altă ţară, trebuie să aibă contractul de muncă cu obligaţiile sociale, plătibile, în ţara de origine. La ora de faţă, 45.000 de români s-ar găsi detaşaţi, în România, în comparaţie cu cifra de trei milioane de concitadini, rezidenţi actualmente în vestul continentului. Tema este extrem de sensibilă, atât pentru România, cât şi pentru Polonia. Dacă pe tema repartiţiei de refugiaţi fiecărei ţări din UE, România nu a avut un punct de vedere distinct, prin care să-şi atragă antipatia Bruxelles-ului, pe actuala reforma a directivei privind muncitorii detaşaţi sincronizarea nu se anticipează a fi lipsită de nuanţe.
