Emmanuel Macron (23,75%) a venit primul, Marine Le Pen (21,53%) l-a urmat, în timp ce Francois Fillon – al treilea şi Jean Luc Melenchon – al patrulea, au completat… careul. Bing-Bang-ul politic de duminică seara a scos din competiţie candidaţii PS şi PR. Al stângii şi al dreptei. Primul tur al prezidenţialelor din Franţa, de duminică, 23 aprilie a.c., a proiectat o bulversare a peisajului politic, prin schimbarea fizionomiei turului secund. „Vom schimba imaginea vieţii politice franceze”, a spus Emmanuel Macron, în faţa partizanilor săi, duminică seara, la Paris. Este pentru prima dată, după ce s-a trecut la alegerea preşedintelui ţării prin sufragiu universal, când dreapta eşuează în calificarea candidatului său în al doilea tur de scrutin. Nu altfel stau lucrurile în câmpul politic al stângii. Uzaţi de-a lungul a cinci ani de accentuată impopularitate, după ce Francois Hollande a renunţat la o nouă candidatură, profund divizaţi, socialiştii nu au rezistat unei duble concurenţe, cea a lui Macron „pe dreapta”, şi cea a lui Melenchon „pe stânga”. Paradoxal, acesta din urmă a scos cu un scor rezonabil (19,68%), în comparaţie cu Benoit Hamon, care a eşuat în evitarea dezastrului ce se anunţa. Ceea ce se poate observa este că, atât dreapta, cât şi stânga sunt în ruine şi de mai bine de doi ani, preşedintele Frontului Naţional, Marine Le Pen, se plasează sistematic avantajos în sondaje. Cu 7,6 milioane de voturi – depăşind pragul de 20% – adică peste 2,8 milioane voturi mai mult decât tatăl său în 2002, liderul unui partid naţionalist şi xenofob se califică pentru finala alegerilor prezidenţiale. Refuzul faţă de Frontul Naţional, cel puţin la nivel declarativ, nu suferă ambiguitate, atât în marea majoritate a publicaţiilor din Hexagon, cât şi la nivelul clasei politice. Considerat incompatibil cu valorile, istoria şi identitatea ţării, Frontul Naţional este privit ca un paria, care doreşte ieşirea din zona euro, abrogarea legii Taubira privind mariajul cuplurilor de homosexuali, măsuri populiste, anti-imigraţioniste şi anti-islamiste. Pentru a accede la Elysee, Frontul Naţional trebuie să obţină între 14-16 milioane de voturi, obiectiv greu de atins. Se clamează, deja, fără nicio rezervă, un vot în favoarea lui Emmanuel Macron. Socialiştii au declarat că-l vor da. După alegerile parlamentare, în funcţie de rezultate, s-ar putea considera îndreptăţiţi să fie luaţi în seamă. Şi, deja, Ipsos Sopra Steria îl poziţionează pe Emmanuel Macron câştigător cu 62% din intenţiile de vot. Are la dispoziţie două săptămâni pentru a demonstra electoratului reticent că scorul bun al liderului „tăcuţilor” (Jean Luc Melenchon) sugerează amploarea nemulţumirilor sociale. Planează şi asupra sa destule rezerve, fiindcă timp de doi ani, cât a deţinut portofoliul la ministerul economiei n-au fost înregistrate realizări importante. Are un program economic liberal, este tânăr – 39 de ani –, pro-european şi are toată susţinerea liderilor de pe continent. Rămâne să o obţină pe a francezilor. De altfel, cotidianul german „Bild” sintetizează succint sub titlul lucrurile: „Scenariul horror al unui tur secund între Marine Le Pen şi Jean Luc Melenchon a fost evitat”. Se aşteaptă victoria la 7 mai a.c. a lui Macron contra Le Pen: „Ce duel! Un bărbat contra unei femei, un liberal de stânga contra unui politician de extremă-dreapta, unul care doreşte mai multă Europă contra cât mai puţin posibilă, un prieten al Germaniei contra unei germanofobe”.
