Administraţia publică craioveană şi, o dată cu aceasta, întreaga comunitate, se pregăteşte să intre în Noul An. Alegerile parlamentare recente au arătat că edilul Craiovei este un redutabil politician de cursă lungă, pe care conducerea centrală social-democrată poate conta oricând. Alături de vocaţia sa de om politic, aflat în primul cerc decizional, Lia Olguţa Vasilescu şi-a dovedit şi capacităţile administrative conducând, iată, pentru al doilea mandat consecutiv, cel mai important muncipiu din Oltenia. Despre primele experienţe ale domniei sale în executivul local, încorsetat de hăţişul legislativ şi mereu supus unor condiţionări inerente, generate de simplu fapt că se lucrează cu şi pentru oameni – cei care îţi cântăresc şi judecă aspru, dar şi aprins orice activitate – despre mulţumirile care au convins-o să continue „schimbarea la faţă” a Craiovei, dar şi despre existenţa unor clipe ce i-au provocat şi momente de nelinişte am încercat să aflăm de la primarul Lia Olguţa Vasilescu, într-un interviu relaxant şi tonic, acum, la cumpăna anilor!
Cum apreciaţi evoluţia Craiovei, administrativ, social, dar mai ales arhitectural, acum, la un ecart de peste 4 ani, de când aţi luat conducerea municipiului?
– În urmă cu patru ani, Craiova era mult în urma altor oraşe. Aproape jumătate din oraş nu avea apă potabilă şi canalizare, ritmul de asfaltare era de câteva străzi pe an, instituţiile de cultură inerte se adresau doar celor iniţiaţi, spitalele municipalităţii erau sub orice critică, parcurile şi zonele verzi erau devastate, şcolile nu cunoscuseră îmbunătăţiri clare, oraşul era cenuşiu în totalitate, deşi sub faţadele căzute se ghicea o arhitectură superbă, arhitectură care era acoperită cu bannere colorate pestriţ. Nu ştiu, poate sunt subiectivă, dar cred că e un oraş transformat aproape în totalitate şi mă bucur când vin oameni plecaţi în afara ţării, care spun, în prezent, ca e un alt oraş.
„S-au construit obiective, la care nici nu îndrăzneam să gândim”
– Acum, tot oraşul e alimentat cu apă, canalizarea are acoperire de 90 la sută, s-a asfaltat 50% din suprafaţa sa doar în ultimii doi ani, viaţa culturală a explodat, parcurile, şcolile şi spitalele au fost reabilitate, am regândit mai multe zone din punct de vedere urbanistic, s-au construit obiective la care nici nu îndrăzneam să gândim acum câţiva ani, cum ar fi un stadion sau un spital municipal.
Ce v-a motivat cel mai mult în a continua proiectele începute de administraţia anterioară şi în a deschide noi oportunităţi de dezvoltare a Craiovei, aşa cum nu aţi ezitat să o faceţi imediat?
– Am considerat un gest de normalitate să continui proiectele predecesorului meu, mai ales că erau finanţate din fonduri europene, iar unele erau şi foarte utile. Altele nu le-aş fi făcut, dacă ar fi fost să le gândesc eu, de la bun început.
Simţiţi că s-ar fi putut face mult mai mult pentru craioveni, din ceea ce v-aţi propus iniţial?
– Categoric da, dacă aş fi beneficiat de o altă legislaţie, care să vină în ajutorul aparatului administrativ, nu să-l blocheze. Nu-i normal să vrei să faci lucruri bune şi cineva să se gândească de ce le faci şi să te pună să şi plăteşti penal pentru asta. Cazul văruirii faţadelor din centrul oraşului, consider ca e relevant. Să vrei să faci ceva frumos pentru oraş şi să te trezeşti în cătuşe, pentru că cineva s-a gândit că un lucru bun ţi-ar putea aduce mai multe voturi! Ritmul accelerat în care gândeam proiecte şi găseam şi finanţare pentru ele, era mult încetinit de o legislaţie greoaie şi interpretabilă. Poate vom reuşi să o modificăm.
Au existat momente în munca de administraţie, când aţi fi fost tentată să renunţaţi?
– Aş minţi să spun că nu. Au existat momente când îmi spuneam că nici familia mea, nici eu nu meritam stresul, lipsa de timp liber – nu îmi amintesc de când nu am mai ieşit cu copilul în parc, de exemplu – procesele de intenţie, când nu vrei decât să fie bine şi să aduci oraşul acolo unde merită. Să vă amintesc că, acum 4 ani, un stadion întreg mă înjura că am creat o echipă de fotbal, când mi-am dat seama că sportul cel mai iubit la Craiova nu are o alta şansă decât cea pe care o găsisem! Sigur că nu m-am aşteptat niciodată să primesc aplauze. Ca să glumesc un pic, asta ar însemna o noua infracţiune: „foloase nepatrimoniale necuvenite constând în aplauze”, asa cum a păţit un coleg de la Brăila.
„A meritat stresul!”
– Dar nu pot spune că n-au fost momente în care să nu mă gândesc că vreau un concediu prelungit, în care să nu mă mai gândesc că s-a spart vreo ţeavă pe undeva sau că nu mi-a venit un aviz de la minister şi se blochează o lucrare sau că o altă firmă a intrat în insolvenţă şi îmi rămâne strada neterminată şi nu interesează pe nimeni că soluţia tot eu trebuie să o găsesc. Una peste alta, votul de 60% obţinut în alegeri m-a făcut să îmi dau seama că mulţi apreciază efortul meu şi ca a meritat stresul.
Ce mentalitate aţi găsit în aparatul de lucru de la Primăria Craiova, raportând acest aspect la viziunea dumneavoastră de dezvoltare a municipiului, aşa cum a fost formată în perioada unor mandate de parlamentar cu o bogată activitate de profil?
– Sunt oameni şi oameni. Unii îşi suflecă mânecile şi trec să te ajute şi fără să le-o ceri. Alţii caută pretexte să îţi spună de ce nu se poate. Aparatul nu a funcţionat la capacitate maximă. Cu toate acestea sunt funcţionari care au stat peste program, care s-au implicat, care au vrut să găsească cele mai bune soluţii. E greu să lucrezi cu o legislaţie care te blochează. Am concediat angajaţi care nu făceau nimic sau făceau lucruri grave, pentru care eu plăteam ca imagine, dar pe care instanţele i-au repus în funcţia publică şi m-au obligat să le plătesc şi banii, cât nu au lucrat. Oricum, mai mulţi au adus un plus la munca administrativă, decât ceilalţi care au încurcat.
Caracterizaţi în câteva cuvinte spiritul oltean, în general, şi pe cel craiovean, în special? Ce trăsături credeţi că sunt definitorii pentru noi, cei din această urbe?
– Oltenii au aşteptări mari, vor ca totul să se facă repede şi bine şi nu acceptă să te plângi. Sunt inventivi şi temperamentali. Și eu mă integrez în spiritul acesta.
Vă reproşaţi, uneori, că nu aţi reuşit să fiţi mai intransigentă în alegerea colaboratorilor sau apreciaţi că echipa de lucru a fost cea mai potrivită, din câte opţiuni au existat la acele momente de alcătuire a sa?
– Nu neapărat. Trebuie să îi iei pe toţi aşa cum sunt. Am argumentat, deja, cum e legea. Mulţi preferă să nu facă nimic, pe principiul că aşa nu au cum să greşească şi, deci, nu ai ce să le reproşezi. Dar, sunt mulţi pe care i-aş lua cu mine în orice echipă aş merge. Și cei mai mulţi sunt dintre cei care erau angajaţi în primărie, cu mulţi ani înainte să vin eu primar.
Craiova este un oraş cu o bogată tradiţie universitară, cu mulţi tineri ce îşi definesc o viitoare carieră profesională urmând cursurile unor facultăţi de prestigiu, de aici. Ce mesaj aveţi pentru aceştia, acum când, iată că, şi la nivel politic, ei sunt susţinători activi ai formaţiunii politice pe care o reprezentaţi şi sub tutela căreia aţi obţinut scoruri formidabile în campania electorală recent încheiată?
– Am încercat mereu să formez tineri. Cunosc politicieni care au peste vârstă pensionării, dar preferă să nu se înconjoare de tineri, ca să nu le ia locul. Nu am fost aşa niciodată. Dimpotrivă. Regret doar că nu am putut intra în contact cu mai mulţi pentru a avea o baza de selecţie mai mare. Dar, unul din punctele programului nostru de guvernare îi priveşte direct pe absolvenţii care pot intra doi ani în administraţia publică pentru a căpăta experienţă şi pentru a merge, apoi, în mediul privat. Invariabil, baza de selecţie şi pentru administraţia publică va fi mai mare.
În lumina tuturor realizărilor de până în prezent, Craiova pe ce poziţie ar putea încadrată, în rândul altor mari municipii, la capitolul potenţial uman şi tehnologic?
– Prima, evident! Cum aş putea spune altceva?
Vă rugăm să adresaţi un mesaj tuturor craioveni şi doljenilor, acum, la finalul unui an presărat pentru fiecare dintre noi, cu bune şi, uneori, cu mai puţin bune.
– Le urez tuturor craiovenilor un an de poveste, cel mai bun şi mai frumos de până acum, în care să fie sănătoşi, voioşi, norocoşi şi cu venituri mai mari! La mulţi ani!
