Harta ţării este înroşită, după alegerile legislative de duminică, individualizându-se doar în Ardeal trei mici insule, de culoare verde şi portocalie, deţinute de UDMR şi PNL. Victoria social-democraţilor, altminteri anunţată de sondaje, surprinde însă prin proporţii. Este momentul astral al partidului condus de Liviu Dragnea şi după redistribuirea tuturor mandatelor, vom ştii cu exactitate dacă PSD – singur – neacompaniat de ALDE, deţine sau nu majoritatea în Parlament. Cu ALDE, şi probabil „independenţi”, o va deţine neîndoielnic. Discuţiile exploratorii legate de desemnarea viitorului premier devansează într-un fel etapele premergătoare prevăzute de Constituţie, fără a constitui un capăt de ţară. Cu argumente pro şi contra se dezbate, febril, oportunitatea propunerii lui Liviu Dragnea, liderul PSD, şi unul dintre artizanii eclatantului succes, fără precedent la nivel de partid, unic în post-decembrism, cum opinează şi Ion Cristoiu, ca premier. Logic, PSD nu îl poate propune – în prima etapă – decât pe Liviu Dragnea. Care este însă condamnat penal (cu suspendare), nederobat însă de alte drepturi civice. În aceste condiţii se încalcă legea. Românii au votat duminică PSD şi nu pe Liviu Dragnea, care poate juca însă, spre a se evada din criza politică, pentru care există apetenţă, rolul omologului său polonez, Jaroslaw Kaczynski, liderul conservator al partidului „Lege şi Justiţie” (PiS), câştigătorul (37,6%) alegerilor parlamentare din august 2015, în urma cărora a desemnat-o premier pe Beata Szydlo, 53 de ani, ex-primar al unei mici localităţi, dar şi ex-parlamentar, vicepreşedinte al PiS, care bineînţeles nu-i iese din cuvânt mentorului său politic. Nu altul decât Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al fostului preşedinte al ţării, Lech Kaczynski, decedat în tragicul accident aviatic de la Smolensk (2010). Chiar dacă PiS – care a surclasat Platforma Civică (PO) – prevestea o răcire a relaţiilor dintre Polonia şi vecinii săi, şi s-a confruntat cu mişcări de protest, organizate de ONG-uri apropiate liberalilor, şi „atenţionării” de la Bruxelles, după adoptarea unei linii dure în chestiunea migranţilor, liderul partidului nu a făcut pasul înapoi. Fireşte, comparaţia dintre social-democratul Liviu Dragnea şi conservatorul Jaroslaw Kaczynski poate părea forţată. Însă, la suportul popular al PSD, după alegerile legislative de duminică, şi Liviu Dragnea poate adopta o linie realmente inflexibilă. Ceea ce n-ar fi de dorit. Apoi ideea de premier – marionetă – este extrem de riscantă. Când adversarii săi politici, din rândul PNL şi USR, fac declaraţii politice de circumstanţă, dincolo de mâhnirea firească, ar trebui ca premergător să mai privească odată harta înroşită a ţării. Care nu exprimă altceva decât ceea ce a dorit electoratul. Că place sau nu place aşa ceva, asta este o altă discuţie. Atâta vreme cât votul popular arată aşa cum se vede, covârşitor roşu, părerea adversarilor politici, de pe margine, contează deocamdată mai puţin.
