Cam târziu, spre sfârşit de mandat, Francois Hollande, preşedintele Franţei, însoţit de un numeros grup de oameni de afaceri, se află la Bucureşti, invitaţi la forumul economic pe tema „Parteneriatele franco-române pe viitor”. Vizita preşedintelui francez era una aşteptată, încă de la instalarea domniei sale la Palatul Elysee, dar să nu atribuim doar Parisului sincope, greu de înţeles într-o rafinată politică externă. Fără a fi făcut parte din „axă”, Parisul nu ne-a uitat, deşi relaţia dintre Sarkozy şi Băsescu a sfârşit prost. Indiscutabil, prezenţa românilor de-a lungul timpului la Paris s-a constituit într-o coloană fără sfârşit. Francois Hollande vine la Bucureşti cu doar trei zile înainte de 16 septembrie a.c., când la Bratislava are lor summit-ul „celor 27” (fără britanici) pe viitorul Europei. Este clar că Uniunea Europeană caută să atenueze unda şocului „Brexit”. Până atunci vom avea discursul Uniunii, al preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, de mâine, 14 septembrie a.c., în Parlamentul European, de la Strasbourg. Este o săptămână agitată, cum s-ar spune, fiindcă prioritatea majoră rămâne adunarea „celor 27” după votul în favoarea „Brexit”. Potrivit comunicatului Palatului Elysee, „această vizită va fi ocazia ranforsării parteneriatului istoric şi cooperării care leagă Franţa şi România”. Dincolo de formulele diplomatice utilizate, este evident că Bucureştiul contează, momentan, în toate evaluările care se fac. Agenda discuţiilor pe care le vor purta Francois Hollande şi omologul său român, Klaus Iohannis, este încărcată din punct de vedere politic, economic şi cultural. Relaţiile dintre cele două ţări ilustrează Europa pe care ne-o dorim pentru mâine: o Europă a investiţiilor, a tehnologiilor de viitor şi a securităţii, se notează la Elysee. Bineînţeles, oficialii francezi salută în acest context decizia Bucureştiul de a accepta, în cele din urmă, cotele de refugiaţi decise de Bruxelles, după ce, într-o primă etapă, România se arătase defavorabilă acesteia. Componenta economică a vizitei preşedintelui francez presupune inaugurarea uzinei Airbus Helicopters din Braşov – Ghimbav, nutrindu-se speranţa reeditării reuşitei Dacia – Renault. Investiţia totală, la acest proiect, de circa 56 de milioane euro, aparţine în majoritate părţii franceze, ajutorul statului român ducându-se la circa 5 milioane euro. Lucru ştiut, Franţa se află între primii 5 parteneri comerciali ai României, cu cele peste 8.000 de societăţi franceze al căror capital depăşeşte 2 miliarde şi jumătate de euro, având ca obiect de activitate telecomunicaţiile, construcţiile, distribuţia de apă şi gaze. Domeniul economic rămâne prioritar în foaia de parcurs actualizată a parteneriatului strategic, dar cooperarea existentă poate fi ameliorată, prin proiecte de investiţii în infrastructură şi energie, cum spunea în urmă cu trei luni preşedintele francez, Francois Hollande, cu ocazia vizitei la Paris a premierului Dacian Cioloş. Bucureştiul este un aliat loial, atât al Parisului, cât şi al Berlinului. Nu face parte din grupul de la Vişegrad, care reclamă „mai puţină Europă”, şi nici din grupul ţărilor mediterane, cu Grecia în frunte. Avantajele acestei raportări nu sunt tocmai evidente, fiindcă investiţiile occidentale în România s-au plafonat. Mai clar, politica europeană a Bucureştiului, pe care suntem tentaţi, nu rareori, să o subevaluăm, trebuie arătat, nu se rezumă doar la declaraţii politicoase de circumstanţă, ci şi la avantaje economice reciproce. Sezonul cultural 2018-2019, cu ocazia centenarului Marii Uniri, este o temă, şi încă importantă, a discuţiilor dintre Hollande şi Iohannis, iar numele celor doi comisari ar putea fi anunţate cu această ocazie.
