Maeştrii poeziei mondiale, în „Templul Pedagogic

0
431

Motto: Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal. (George Călinescu)

poetColegiul Naţional Pedagogic „Ștefan Velovan” a fost vineri, 13 mai 2016, gazda Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, ediţia a IV-a, eveniment de mare încărcătură culturală, educaţională şi spirituală ce rămâne ca reper pentru cetatea noastră.

Ne-am gândit că este momentul ca omul frumos să renască din propriile sale rădăcini pentru că odată cu el va renaşte şi spiritul acestei naţiuni atât de lovită de destinul istoriei, dar care nu încetează să caute, să reziste şi să strige.

De multe ori ne găsim în situaţia de a traversa vremuri înşelătoare, uneori confuze, o ceaţă hamletiană ne învăluie pe toţi în acelaşi chit. Avem impresia că am ajuns când de fapt nici măcar nu am plecat, ne învârtim şi răscolim în marele vortex al istoriei în aşteptarea unei catastrofe finale de mult profeţită. Și totuşi în această lume cameleonică, înşelătoare, uneori enigmatică mai există modele, mai există speranţă, mai există poezie…

Fundaţia Europeană „Mihai Eminescu”, precum şi Academia Internaţională “Mihai Eminescu”, au reuşit în ultimii ani să propună şi să realizeze evenimente cu un mare impact cultural, poduri între naţiuni şi între culturi care se regăsesc în primul rând prin poezie. Domnul prof. univ. dr. Ion Deaconescu a reuşit cu nobleţe şi rafinament să lege patru ediţii consecutive ale Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu”, ce onorează Craiova, dar şi România. Cu ceva ani în urmă, „Festivalul Mondial de Poezie” era găzduit de macedoneni, la Struga şi Skopje, iar acum este rândul românilor să organizeze astfel de evenimente ce trezesc conştiinţele şi responsabilităţile societăţii contemporane.

În faţa elevilor noştri au fost prezenţi aproximativ 40 de poeţi din 28 de ţări, mari personalităţi, mari creatori în plin zbor deasupra lumii ce au dat dovadă de multă înţelepciune, de mare expresivitate şi mai ales respect faţă de ceea ce înseamnă arta “ frumosului ” sau arta poeziei. Dintre aceşti mari creatori amintim: Fiona Sampson, Ruth O’ Callaghan, Germain Droogenbroodt, Mario Castro Navarette, Wu Wenjan, Beste Sakalli, Yong Tae Min, Triin Soomets, Manolis Algizakis, Saeid Hooshangi, Anatoly Kadrayavitski, Dante Maffia, Laura Garavaglia, Vincenzo Bianchi, Francesco M.T. Tarantino, Antonella Moliccone, Eleonora Papi, Massimiliano di Renzo, Hirato Namba, Eiko Namba, Jeton Kelmendi, Marius Burokas, Vladas Braziunas, Rade Siljan, Risto Lazarov, Paskal Gilevski, Najet Adouani, Ali Narcin, Athaol Behramoglu, Pollac Karoly Sandor, Florian Copcea, Ion Deaconescu, Mihai Duţescu, Paul Areţu, Virgil Dumitrescu, Spiridon Popescu, Daniel Mihu, Florea Miu, Cătălin Bordeianu, Tatjana Betoska, Vlada Urosevic, Eduardo Langagne, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu, Sreten Perovici, Gorka Lasa, Daniel Arturo Corcuera, Risto Vasilevki, Liliana Stejic, Attila F. Balazs, Justo Jorge Padron, Manuel Gahete, Raquel Lanseros, William Wolak.

Fiecare dintre aceştia reprezintă un univers aparte, fiecare şi-a împărtăşit povestea doar de el ştiută, dar care a devenit în acel moment şi povestea noastră. Ne-am aflat împreună, poeţi, profesori şi elevi,  în „Templul Pedagogic” unindu-ne aceleaşi întrebări, aceleaşi iluzii, aceleaşi răstigniri. A fost o şansă  unică pentru  noi şi pentru elevii colegiului nostru, interacţionând cu asemenea personalităţi, cu atâţia mari creatori , mari gânditori ai timpurilor noastre care pot schimba lumea prin simţămintele lor, prin felul lor de a muri şi a învia.

De o mie de ani…

 De o mie de ani aştept şi sper… sper şi aştept

Că voi găsi piatra şi şoapta care mă vor răstigni,

De o mie de ani sper şi aştept să fiu treaz… în mijlocul nopţii

Când copacii vor creşte mai înalţi decât visele,

Și nopţile vor deveni luntrii încărcate, prea încărcate de muguri, de

flori, de sângele amintirilor….

De o mie de ani îmi iau rămas bun şi aştept

Ca aşteptarea să îmi fie speranţa că voi deveni,

O mie de ani de cântări, de iubiri, de răstigniri,

O mie de ani de regăsiri…

Dedic această poezie maeştrilor Festivalului Mondial „Mihai Eminescu” şi „Spiritului Pedagogic”.

Prof.dr. Ionuţ Adrian Pătularu,

director C.N. Pedagogic „Ștefan Velovan”