Profund divizate, ţările europene vor încerca, încă o dată, în această săptămână, a se pune de acord pe un principiu de repartizare a solicitărilor de azil ale refugiaţilor din Siria şi Irak. Ieri, miniştri de externe din 6 ţări ale fostei Europe de Est, majoritatea oponente la repartizarea prin constrângere a cererilor de azil (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România şi Letonia) s-au întâlnit, la Praga, cu omologul lor luxemburghez Jean Asselborn, a cărui ţară deţine preşedinţia UE. O altă reuniune este prevăzută pentru astăzi la Bruxelles, premergătoare Consiliului European, de miercuri. Potrivit Înaltului Comisariat al ONU pentru refugiaţi, Consiliul European de miercuri ar fi ultima şansă de identificare a unui răspuns coerent şi unit la criza imigranţilor. Noutatea apărută este aceea că Varşovia a făcut deja un interesant viraj: În cotidianul Gazeta Wyborcza, şeful diplomaţiei poloneze, Grzegorz Schetina, scrie că “ţara sa este în măsură să accepte refugiaţi“, poate nu în cotele prevăzute de Comisia Europeană, fără a preciza cifre. Polonia a acceptat, pentru moment, 2.000 de refugiaţi, dar refuză să primească întreaga cotă stabilită. Potrivit şefului diplomaţiei poloneze, stabilitatea ţărilor în care sosesc refugiaţii este necesară şi “dacă Europa nu întreprinde acţiuni curajoase bazate pe solidaritate şi pe apărarea securităţii cetăţenilor săi, această criză nu se poate decât accentua“. Situaţia rămâne oricum confuză, fiindcă Parlamentul European, reunit la Strasbourg, a aprobat la 10 septembrie a.c. cu o largă majoritate (432 voturi pentru, 142 contra şi 57 abţineri) o rezoluţie în favoarea măsurilor de urgenţă propuse de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, privind repartizarea primirilor de refugiaţi, între statele membre, precum şi propunerea creerii unui mecanism permanent de constrângere. Că Parlamentul European a mai recomandat o “conferinţă internaţională”, cu participarea liderilor UE, ONU, SUA, statelor arabe, dar şi a ONG-urilor internaţionale, pentru tratarea tuturor problemelor, acest detaliu este mai puţin relevant. Nu există o unanimitate de păreri şi aşa ceva este greu de atins. Pentru Marin Schultz, preşedintele Parlamentului European, Angela Merkel nu este nici Bismark, nici Maria Tereza, cum a calificat-o ieri, fără ironie, publicaţia germană Der Spiegel. Care susţine că “Merkel caută să facă din Germania o putere morală, dominantă în Europa“. Cert este că Angela Merkel, până acum a divizat şi Germania şi Europa. 20.000 de refugiaţi au sosit în Austria în weekend. Fluxul rămâne unul consistent, descumpănitor, şi dincolo de bunele intenţii, nu se mai “mârâie în batistă”, din moment ce relaţiile de bună vecinătate, dintre ţări europene sunt puse în discuţie. Într-un context de asemenea factură, este clar că şi România nu se va putea exonera de la cota de refugiaţi, ce îi va fi repartizată. Ce va face cu ei, este o altă discuţie. Ceea ce observăm este însă că mirajul refugiaţilor îl induc Germania, în căutare de mână de lucru ieftină, Suedia cu politica ei socială generoasă sau Regatul Unit pentru piaţa muncii foarte flexibilă.