„Am avut privilegiul ca în aceste prime luni de mandat să-i reprezint pe concetăţenii mei din ţară şi din afara graniţelor, în discuţiile cu preşedinţii Franţei, Poloniei, Austriei, Italiei, Portugaliei, cu cancelarul Germaniei, cu prim ministrul Spaniei, cu cel al Marii Britanii şi nu numai. Voi continua să am asemenea întrevederi şi cu alţi lideri din lumea întreagă, pentru că vreau ca România să fie percepută, pretutindeni, pe măsura potenţialului său, ca stat şi pe măsura ambiţiilor noastre ca naţiune.” Aşa sună „un tronson” din primul mesaj al preşedintelui Klaus Iohannis după revenirea premierului Victor Ponta din vacanţă. Cam lung şi nejustificat. Aparent, un mesaj calm, de circumstanţă, care doar reiterează o parte din agenda externă a preşedintelui ţării, adăugate putând fi şi participările la reuniunile Consiliului European şi Comisia Europeană, prilejuri oportune de dialog şi cu alţi lideri europeni. Evaziv, cum este formulat, textul nu spune mare lucru, fiindcă nu putem bănui că până la deplasările efectuate într-o serie de capitale europene de Klaus Iohannis, nu se ştia de România, ţară membă a UE şi NATO. Cu o economie „relativ” aşezată, oricum ferită momentan de tulburenţe financiare. Suntem văzuţi altel după momentele evocate cu patos de preşedintele ţării? Nu prea există semnale. După vizita la Madrid, de pildă, şi întâlnirea cu premierul conservator spaniol, Mariano Rajoy, cu destule probleme pe cap, în toamnă fiind prevăzute şi alegeri parlamentare, şi după pierderea celor municipale de partidul său (PP ), care ar putea fi câştigurile reciproce? Putem consemna câteva contracte economice la nivel de firme reprezentative sau doar s-a creat cadrul optim pentru aşa ceva? Să fim scuzaţi, dar în lumea în care trăim, astfel de deplasări neconcretizate în rezultate economice viabile, reciproc avantajoase, aşa cum se soldează şi majoritatea deplasărilor lui Francois Hollande, că tot a fost amintit, sau cancelarul german Angela Merkel, rămân doar bifate. Şi atât. Suntem parteneri economici de încredere sau nu suntem? Aceasta este întrebarea, mai mult retorică. Recent, premierul italian Matteo Renzi a efectuat un turneu în Vietnam, Coreea de Sud, Japonia, Malaezia. Cu ce rezultate economice s-a soldat? Le-a amintit presa italiană. Mai nou, aflăm şi despre aprofundarea relaţiilor între China şi Italia, conform datelor detinute de Bloomberg, chinezii injectează 3,4 miliarde de dolari anul acesta în economia Italiei. Banca Populara Chineză a investit 3 miliarde de euro în acţiuni Fiat, Telekom Italia şi Assigurazioni Generali, pe lîngă cotele deţinute la Eni şi Enel. Să-i lăsăm însă pe chinezi, fiindcă interesante sunt relaţiile comerciale cu Vietnamul, ţară în continuare comunistă, ademenită însă de premierul italian.
