Nu doar crizele din Ucraina şi Orientul Mijlociu au fost abordate la summitul NATO de la Newport (Ţara Galilor), cât şi aspecte importante legate de sfârşitul unui ciclu operaţional început în Bosnia, în 1995, şi încheiat în Afganistan, la sfârşitul anului în curs. Apărarea securităţii spaţiului euroatlantic rămâne prima sa misiune, dar nu unica. Ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice au decis ieri crearea unei forţe de reacţie rapidă, capabilă să se deplaseze cât mai grabnic în orice punct fierbinte şi să menţină o prezenţă permanentă în estul Europei, a anunţat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Ucraina nu este membră NATO, dar face deja parte din „al doilea cerc”, cu care Alianţa are acorduri de cooperare. Secretarul general NATO, căruia îi expiră mandatul, a anunţat măsuri dure la adresa Rusiei, încât se poate spune că după 25 de ani relaţiile NATO cu Moscova sunt de-a dreptul îngheţate. De la actul fondator privind cooperarea şi securitatea mutuală între NATO şi Federaţia Rusă, semnat la Paris la 27 mai 1997, crearea Consiliului NATO-Rusia, acord semnat la Roma, la 28 mai 2002, participarea lui Vladimir Putin la summitul de la Bucureşti, din 2008, şi de la Lisabona, din 2010, la starea actuală de lucruri s-au traversat tensionate momente de criză: criza din Kosovo (1999), criza irakiană (2003), criza cu apărarea antirachetă (2007). Analiştii speră ca actuala criză să rămână în limite rezonabile, dar circumstanţele se arată nefavorabile, mai ales că de facto Rusia a pus capăt parteneriatului cu Europa. Deja ne aflăm în faţa unor ranforsări de sancţiuni diplomatice şi economice din partea UE la adresa Rusiei şi a crede că Putin va rămâne „cu braţele încrucişate” este o eroare. O asemenea diabolizare a unui preşedinte rus n-a mai avut echivalent decât după moartea lui Stalin. Tendinţele antiruseşti au fost mereu prezente în presa occidentală, dar acum rusofobia a fost inflamată până la forme de isterie. O primă observaţie: Vladimir Putin corespunde stadiului de evoluţie al democraţiei din Rusia. Ruşii n-au acceptat niciodată Ucraina în limitele actuale, nici pe vremea când era parte componentă a ex-URSS, considerând-o o republică, creaţie fragilă a trei secretari generali ai PCUS – Hruşciov, Brejnev şi Cernenko. „Revoluţia portocalie” din 2004-2005 şi lovitura de stat din februarie 2014, susţinută de Occident, au inflamat rusofobia, agitând componentele etnice ale Ucrainei: estul rusofon s-a simţit alienat, în timp ce produce o bună parte din PIB-ul ţării. NATO va intensifica parteneriatul său cu Ucraina, şi Anders Fogh Rasmussen a denunţat, ieri, „brutala agresiune a Rusiei contra Ucrainei”, cerând „separatiştilor să înceteze acţiunile lor”. Se vorbeşte de prezenţa a mii de militari şi sute de vehicule blindate pe teritoriul ucrainean, potrivit unui oficial NATO, la Newport. Kievul va beneficia de un ajutor de 15 milioane euro, din fonduri speciale, pentru modernizarea armatei sale, îmbunătăţirea capacităţii armatei în domeniul cyber-apărării, logisticii şi comunicaţiilor. Pe motivul că „o Ucraină suverană, independentă şi stabilă este esenţială pentru securitatea euroatlantică”. Rusia nu doreşte însă NATO la frontierele sale şi Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, afirmă că ţara sa este pregătită să ia măsuri concrete, punând în gardă orice iniţiativă a Ucrainei de integrare în NATO, punct ultrasensibil pentru Moscova. Angela Merkel, rezumând o poziţie larg majoritară, consideră că aşa ceva nu este de actualitate. La Minsk, în cadrul „grupului de contact” reunind Rusia, Ucraina, reprezentanţii separatiştilor şi OSCE, se căuta ieri o soluţie de încetare a focului în estul Ucrainei. Potrivit RIA Novosti şi Interfax, care citează surse apropiate negocierilor, reprezentanţii Kievului şi ai republicilor populare autoproclamate Doneţk şi Lugansk au semnat ieri, la Minsk, un acord de încetare a focului în regiunea Donbas, începând de ieri, orele locale 18.00. „A fost semnat un protocol de încetare a focului, începând de vineri, orele 18.00. Protocolul constă din 14 puncte, care includ toate aspectele de control, schimb de prizonieri şi alte probleme”, a precizat interlocutorul Interfax. Imediat, preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a şi ordonat armatei să înceteze ostilităţile în estul ţării, începând de la ora 15.00 GMT (18.00, ora României), relatează AFP.
Cu toate astea, situaţia e tensionată. Embargoul Moscovei la exportul de produse agricole europene a împins Bruxelles-ul la sporirea presiunii. Există reticenţe din partea ţărilor importatoare de gaze sau petrol rusesc, într-un moment în care ţările din zona euro cochetează aproape cu recesiunea. Pe de altă parte, Kievul are nevoie de ajutor financiar imediat: 3,5 miliarde euro datoria gazieră. Economia este atât de afectată, încât se vorbeşte de o injecţie de 50 miliarde euro. Cumulat cu „planul Merkel” (500 milioane euro destinate finanţării reconstrucţiei din zona de război a Donbasului), Ucraina reclamă şi o deschidere a pieţelor europene pentru produsele sale. Dar are nevoie şi de arme şi de ajutor militar.
