Când neamprostia vrea să învingă cultura

Avem de câteva zile nu o polemică, ci un delir descumpănitor, în care ne-am afundat până la greaţă, cu un rândaş de la „Gazeta de Sud”, Tudor Valentin, neliniştit de staţionarea redacţiei „Cuvântul Libertăţii” în sediul Asociaţiei „Activ.Cult” din strada „C.S. Nicolăescu Plopşor” nr. 22A din Craiova, spaţiu atribuit prin Hotărârea nr. 666/14 noiembrie 2013 a Consiliului Local Municipal. Cu un tupeu de plutonier-major nereformat, Tudor Valentin îşi permite să interpeleze telefonic pe doi dintre membrii asociaţiei menţionate, să meargă la Primărie pentru a solicita evacuarea redacţiei „Cuvântul Libertăţii” din sediul menţionat, pe lângă demersul aberant din cotidianul la care lucrează. Faptul că o publicaţie, cu rostul ei în peisajul media, îşi arogă asemenea preocupări stranii, este de discutat, deşi pe Valentin Tudor îl trage curentul oriunde s-ar aşeza. Asociaţia culturală „Activ.Cult” chiar promovează cultura doljeană, valorile şi identitatea zonei şi o face prin cotidianul „Cuvântul Libertăţii” care, la rândul său, a îmbrăţişat fără rezerve, dintr-un început, proiectul „Craiova, Capitală Culturală Europeană 2021”. Angajatul GdS n-are dubii şi, arogându-şi rolul de instanţă infailibilă, pendulează între agitaţie, ţâfnă şi ură. Considerându-se şi şmecher. Rică Venturiano se joacă de-a Vlad Ţepeş. Cultura, numai când aude termenul, îi face rău, şi ziua şi noaptea, nelăsându-se contaminat. Acum, neamprostia, prostul gust, răul simţ n-au întotdeauna leac. Care e totuşi fondul problemei? Când nu ştii carte şi-ţi dai importanţă, debitezi şi prostii. Unele scuzabile. În opinia frustratului, în conflict cu onoarea proprie, Asociaţia culturală „Activ.Cult” nu se poate „asocia” cu entitatea „Cuvântul Libertăţii”, că aşa stipulează contractul de închiriere a spaţiului. Asta e grija lui. În şedinţa extraordinară a Consiliului Local Municipal Craiova din 14 noiembrie 2013, toţi cei care au votat au făcut-o în cunoştinţă de cauză, ştiind de la consilierii jurişti de profesie că noul Cod civil, ca şi vechiul Cod civil, nu interzice nici forma societară fără personalitate juridică, nici societatea simplă care poate dobândi şi personalitate juridică. Nu suntem, aşadar, în faţa contradicției moral versus imoral. Şi nici în buza legii, nici la buza legii, încât asocierea nu poate fi considerată hermafrodită din punct de vedere legal, cât şi moral, decât de o persoană care îşi rafinează cunoştinţele la publicitatea porno, a site-ului publicaţiei la care lucrează. Sigur că e o pierdere de timp cu astfel de justificări. După vreo 14-15 ani de pace rece, avem din nou tensiuni cu cei de la „Gazeta de Sud”. Cum uită „omul”! La Adrian Voinea ne referim şi la ziua când, „de mână”, am mers la Sala de consiliu a Judecătoriei Craiova, unde „înţelegerea” noastră, nu a lui, putea fi subţire ca lama briciului sau lată cât Canalul Mânecii. Cum credeţi că a fost? Şi acum o chestiune mai serioasă: cât de gros trebuie să fie obrazul ca după ce, ani de-a rândul, aidoma omidei păroase a dudului, te-ai hrănit pe „frunzele” Primăriei Craiova, asta însemnând contracte de miliarde de lei, nu cumulat, ci anul şi contractele generoase, să exprimi acum puncte de vedere ferme, vizându-i pe alţii, aflaţi oricum în deplin perimetru legal. Doar două exemple, la îndemână, fiindcă nu le-a contabilizat nimeni de-a lungul timpului: contractul nr. 106575/27.07.2010 în valoare (fără TVA) de 134,677 RON. Atribuire: SC Media Sus Management SA. Contractul nr.66054/30.04.2008, în valoare totală de 165,546 RON. Atribuire: SC Media Sus Management SA. A fost vreun an, până la schimbarea primarului din 2012, când „dudul” Primăriei n-a avut frunze pentru societăţile legate ombilical de „Gazeta de Sud”? Şi cum omida păroasă e polifagă, afirmă entomologii, şi în cazul de faţă ne referim şi la societăţile pendinte de Primăria Craiova. Nu mai continuăm, fiindcă niciodată nu ne-a interesat soarta altora, fiecare administrându-şi propria supravieţuire. În ceea ce ne priveşte, toate contractele, cu diferite autorităţi şi instituţii publice, au decurs din achiziţii publice, realizate potrivit legii, la care a participat di GdS prin diferitele sale firme. Există, evident, şi o libertate a urii. Dacă răspundem în aceeaşi cheie, a insanităţii, poate nu e bine, dacă abordăm tăcerea iarăşi nu e bine. Chiar dacă viaţa politică românească a ajuns un monument de teatru scump şi prost, de cabotinism vizând patologicul, un monument de falsitate, nu ne-am imaginat, oricum, că în 2014, la Craiova, neamprostia, subtonul de impostură, vor să înfrângă, cu orice preţ, partizanii culturii.