Preşedintele american, Barack Obama, se află, pentru a doua oară de la începutul anului, în turneu european: Varşovia, Bruxelles, plajele Normandiei, Paris. Un voiaj încărcat de emoţionante comemorări, asupra cărora planează însă criza ucraineană. Care conferă o coloratură politică realmente particulară. Marţi, la Varşovia, primit de preşedintele Bronislav Komorowski şi premierul Donald Tusk, Barack Obama a participat la ceremonia ce a marcat a 25-a aniversare a primelor alegeri democratice în Polonia, ţară a fostului bloc ex-sovietic, alegeri care au permis intrarea în parlamentul polonez a 161 de reprezentanţi ai opoziţiei, aliată a „Solidarnosk”, şi desemnarea primului şef de guvern non-comunist, în persoana lui Tadeusz Mazowiecki. Vizita lui Obama are loc în contextul crizei majore care opune Moscova şi Occidentul pe chestiunea Ucrainei. O criză care îi îngrijorează pe polonezi în privinţa securităţii ţării lor, convinşi că Vladimir Putin nu se va opri la Crimeea şi partea orientală a Ucrainei. Şeful diplomaţiei poloneze, Radoslav Sikorski, tot mai ispitit de preluarea funcţiei deţinută de Catherine Ashton, n-a ezitat să compare anexarea Crimeei cu anexarea Austriei de către Hitler, în 1938. Ceea ce nu mai menţionează Sikorski este că „foaia de parcurs” convenită la Kiev, la 21 februarie a.c., împreună cu Laurent Fabius, Frank Walter Steinmeier şi fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici, a fost chiar a doua zi sfidată de Maidan. „Securitatea Poloniei este pentru noi sacrosantă”, a spus Barack Obama, care a dat asigurări ferme aliaţilor din Europa Centrală şi Orientală, în faţa unei Federaţii Ruse care îngrijorează prin veleităţile expansioniste. Mai mult, a avansat suma de 1 miliard dolari (735 milioane euro) pentru deplasarea forţelor americane – terestre, aeriene şi navale – în Estul Europei. Reproşându-i-se că este un preşedinte american care „pivotează” politica externă a ţării sale, dar şi camuflarea unor intervenţii în „revoluţii populare”, specialitatea Rusiei de-a lungul secolelor, Barack Obama a părut mult mai pragmatic. Bronislav Komorowski a vorbit despre creşterea bugetului la Apărare la 2% din PIB, invitând guvernul să augmenteze contribuţia poloneză la bugetul NATO, ceea ce a recomandat şi altor ţări europene. S-a discutat, în context, şi de securitatea energetică, Obama arătându-se favorabil unei uniuni europene a energiei, susţinând exportul de gaze americane în Europa. Astfel, gigantul gazier polonez PGNiG ar începe importul de gaz lichefiat în viitorii trei ani, când se estimează finalizarea construcţiei marelui port gazier de la Szczecin. Între invitaţi, alături de preşedinţii statelor care înainte de 1989 au aparţinut zonei de influenţă sovietică şi Tratatului de la Varşovia, acum atlantiste, membre NATO, s-a aflat şi noul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, căruia Obama i-a promis susţinere pe termen lung şi că „SUA nu vor accepta niciodată ocuparea Crimeei de către Rusia şi nici violarea suveranităţii Ucrainei”, subliniind că libertatea în Europa nu este automat garantată. Exclusă din G8, Rusia n-a fost prezentă ieri în G7 de la Bruxelles. Mâine va avea loc emoţionanta ceremonie de marcare a celei de a 70-a aniversări a debarcării aliaţilor în Normandia, lângă Omaha Beach, şi printre invitaţi se află şi Vladimir Putin. Invitarea preşedintelui Putin are o simbolistică forte: ea se adresează, de fapt, poporului rus. O întâlnire de lucru la Elysee, cu preşedintele Francois Hollande, prilej de a se discuta despre relaţiile Rusiei cu UE şi criza ucraineană, cum menţionează un comunicat de presă, este prevăzută, în schimb preşedintele rus şi cel american nu se vor întâlni. Sau o asemenea întâlnire nu este prevăzută. Jeremy Shapiro, analist la Brookings Institution, menţionează că „dacă priviţi istoria, de fiecare dată când Rusia devine agresivă, Alianţa se întăreşte instinctiv. Un nou caz îl avem acum”. Deşi dezacordurile între aliaţi se fac resimţite şi unele dintre acestea s-ar putea acutiza, pe fondul neînţelegerilor privind noua arhitectură politică a conducerii Uniunii Europene.
