Vinurile „Domeniul Coroanei” Segarcea – patrimoniu al Doljului!

N-a existat în ultimii ani concurs internaţional de anvergură la care vinurile „Domeniul Coroanei” Segarcea să nu fie medaliate. Pentru originalitatea calităţilor organoleptice, buchetul plăcut prin maturare, personalitatea lor distinctă. Zilele trecute (4-5 aprilie a.c.), la cel mai vechi şi mai mare concurs internaţional de vinuri, „Challenge International du vin”, de la Bourg (Bordeaux – Franţa), într-o companie realmente selectă (500 de vinuri provenind din 38 de ţări, degustate de 800 de profesionişti şi consumatori amatori), medalia de aur a revenit „Tămâioasei Rose” (2012), medalia de argint soiului „Rose” (2012), iar medalia de bronz soiului „Cabernet Sauvignon Prestige” (2011). La cea de-a XVII-a ediţie a concursului „Vinalies Internationales” – organizat anual de Asociaţia Oenologilor din Franţa – „Domeniul Coroanei” a obţinut o medalie de aur pentru „Marselan” (2009) – Colecţia Principesa Margareta – şi câte o medalie de argint pentru „Chardonnay” (2013) şi „Cabernet Sauvignon” (2011). O sută de degustători din toate colţurile lumii şi-au dat verdictul pe aproximativ 3.500 de probe. Concursul este apreciat pentru acurateţea evaluărilor, primind în acest sens încă din 2010 certificarea de calitate ISO 9001. La a VIII-a ediţie a Concursului Internaţional Femmes et Vins du Monde, de la Monaco, (din luna martie a.c.) „Tămâioasa Rose” (2012) s-a clasat pe locul al treilea din cele nouă vinuri distinse cu Nova de Diamant. Alături de „Tămâioasa Rose” au mai primit recunoaştere „Marselan” (2009, i s-a dat Nova de Argint), precum şi patru vinuri din gama „Prestige” – „Sauvignon Blanc” (2013), „Cabernet Sauvignon” (2011), „Rose” (2012) şi „Tămâioasă Românească” (2013) – medaliate cu Nova de Bronz. Sigur că s-a mai scris despre virtuţile vinurilor îmbuteliate sub sigla „Domeniul Coroanei”, sigur că au deja prestigiu consolidat, încât medalierea în selecte competiţii internaţionale pare un fapt de rutină. Fiindcă premierea se repetă de la an la an. Spunea într-o împrejurare marele oenolog de talie europeană Ştefan C. Teodorescu, multă vreme cadru didactic la Facultatea de Horticultură din Craiova, când participarea la astfel de concursuri internaţionale era „accidentală”, că vinurile din această parte a ţării – şi avea în vedere arealele Segarcea, Oprişor, Golul Drâncii, Galicea Mare, – „bat” prin personalitatea lor vinurile franţuzeşti, deşi Franţa îşi arogă întâietatea pe continent. În discuţie, fireşte, intră şi vinurile italiene şi cele iberice. Multe s-au schimbat în anii din urmă în tehnologia specifică a vinificaţiei, dar şi în privinţa îmbutelierii vinurilor de calitate, mai ales a celor ce au dreptul să poarte şi o denumire de origine. Dar decisivă a rămas calitatea materiei prime – strugurii – care tezaurizează potenţialul de virtute al vinurilor viitoare. Şi de la restructurarea întregului areal viticol Segarcea a pornit şi Mihai Anghel, patronul „Domeniul Coroanei”, în „revoluţia” săvârşită, de fapt un amplu proces de emancipare, înţelegând prin asta o deplină racordare la exigenţele momentului. Recent, Senatul Franţei a recunoscut, după ce Adunarea Naţională făcuse acelaşi lucru, că vinul „face parte din patrimoniul ţării”, şi asta printr-o lege. „Vinul exprimă un patrimoniu viu, face parte din patrimoniul cultural, literar, dar şi gastronomic, peisager, arhitectural, economic, social cu sutele sale de angajaţi”. S-a mai menţionat în alocuţiunile unor senatori că truda viticultorilor francezi şi-a pus amprenta profundă asupra acestui patrimoniu, regăsit în numeroase regiuni. La rândul său, ministrul francez al Agriculturii, Stephane Le Foll, a susţinut că patrimoniul gastronomic cuprinde şi sortimentele de brânză Camembert şi Calvados. Inspirându-ne dintr-o astfel de atitudine, deloc excentrică, putem acredita fără teamă de exagerare că vinurile „Domeniul Coroanei” Segarcea ar trebui omagiate ca făcând parte din patrimoniul Doljului. Fiindcă, dincolo de toate, au valoarea unei veritabile cărţi de vizită a acestei zone geografice a ţării, simbolizând nu atât perenitatea unei îndeletniciri, cât mai ales amplitudinea unei vocaţii.