A fost o discuţie, în cursul zilei de joi, prilejuită de „Ziua Mondială a Apei”, la sediul Administraţiei Bazinale a Apelor (ABA) Dolj, în cadrul căreia s-au spus câteva generalităţi, relativ interesante, dar şi multe banalităţi. Chiar dacă reprezentantul ministrului delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Mihai Costache, a transmis un mesaj şi a avut, apoi, o intervenţie, amatorismul de circumstanţă s-a făcut resimţit. „La nivel global, a început deja să se manifeste o criză acută a apei din cauza creşterii populaţiei şi utilizării excesive, schimbărilor climatice şi poluării. Pe termen mediu, apa va deveni aurul incolor al omenirii, unul dintre bunurile cele mai de preţ”, a făcut cunoscut celor prezenţi consilierul Mihai Costache. Că evaluările menţionate, altminteri generale şi defazate, au fost urmate de alocuţiunea altui „înţelept”, băgat în vorbă, reprezentantul Guvernului în teritoriu, Marius Deca, prilej de a evoca „istorica cotă pe Teslui” de dată recentă şi „buna gestionare a situaţiei” a îngăduit doar nedumerirea şi, apoi, aţipirea celor prezenţi. Doljul are cursuri de apă şi debite anuale relativ constante, dacă ne referim la Dunăre şi afluentul său, Jiul. Cum la nivel mondial (sursa OCDE) principalul consumator de apă rămâne agricultură, producţia alimentară urmând să crească, până în 2030, cu 50% şi să se dubleze până în 2050, atunci şi acest impact, bănuim, trebuia acroşat, Doljul fiind totuşi un judeţ cu potenţial agricol consacrat. Cuantificarea apei utilizate de agricultură, prin sistemele de irigaţii, merita evocată pentru că, în lume, concentrează 70%. Pentru un kilogram de porumb – spun statisticile – se consumă 454 litri de apă; pentru un kilogram de grâu – 590 litri de apă; pentru un kilogram de soia – 900 de litri de apă, iar pentru un kilogram de bumbac – 5.263 de litri de apă. Asimetriile geografice, inclusiv în privinţa regimului de precipitaţii, presupun urgenţe în gestionarea diferită a rezervelor. La suprafeţele pe care le-a irigat, de pildă, anul trecut Doljul, situaţie care se va repeta şi anul acesta, discuţia este… inutilă. Un alt impact, alături de irigaţii, îl constituie reziduurile de pesticide şi elemente nutritive conţinute în sortimentele de îngrăşăminte chimice, în special nitraţi, care se infiltrează în sol, alterând apele subterane. Această poluare a fost favorizată în anii 1970-1980, prin metodele specifice producţiei intensive, acompaniată de utilizarea îngrăşămintelor de care vorbeam. Cuantificarea resurselor de apă este primordială, dar şi calitatea acestora rămâne esenţială. Ce a înţeles Marius Deca din simbolistica evenimentului la care a participat nu merită comentat, dar oricum am aflat că „anul acesta rezolvăm zona Drăgoteşti”, după ce anul trecut s-a refăcut „breşa făcută de Jiu în zona Beharca”. Adică, resurse de apă noi avem, mintea ne lipseşte în folosirea raţională şi eficientă a acestora. Oricum, „Ziua Mondială a Apei”, la ABA Jiu, a avut şi umor involuntar.
