Cu Ioana Cioboată, mama lui Cristi Neamţu, am rămas puţin de vorbă după depunerea de coroane. Vorbeşte în acelaşi timp cu mândrie şi cu durere despre fiul său. Este mâhnită că tot mai puţini îşi aduc aminte de el. Îl consideră în continuare vinovat pe Marius Şuleap şi spune că poate ar fi trecut peste asta dacă fostul coechipier al lui Cristi ar fi dat măcar un semn în toţi aceşti ani. Cât despre renta viageră garantată de pe vremea când patron era Gigi Neţoiu, nu mai beneficiază de 3 ani de acei bani. A încercat să mai facă nişte sesizări, inclusiv la FRF, dar toată lumea a uitat, într-un final. Nicolae Tilihoi îi promite însă că se va schimba ceva în acest sens, iar o dată cu reînvierea CS Universitatea, martirii Ştiinţei şi familiile lor nu vor fi uitaţi.
– Despre Cristi foştii lui antrenori, în special Nicolae Tilihoi, aici de faţă, spun că putea fi portarul echipei naţionale…
Ioana Cioboată: Probabil că antrenorii lui l-au cunoscut mai bine ca portar, îi ştiau potenţialul, înseamnă că au dreptate. Eu ştiu ce îmi spunea el, că vrea să ajungă cel mai mare portar al Universităţii Craiova şi chiar al fotbalului românesc.
– A fost o perioadă cruntă pentru dumneavoatră, aţi avut sprijin măcar moral din partea cuiva din fotbal?
Ioana Cioboată: Aşa este, pentru mine au fost 12 ani grei, plini de lacrimi şi suferinţă, bucurii nu mai am de când s-a dus Cristi. Vin în fiecare zi la mormântul lui. Foarte puţini şi-au mai adus aminte de el, de sărbători sau la comemorări au venit la mormânt cu coroane de flori, în rest niciun telefon, nimic. Măcar la el are cine să vină, câ timp sunt eu, la regretatul Zoli Crişan nu vine nimeni, tot eu am grijă de mormântul lui.
– Aţi mai desluşit între timp ce s-a întâmplat, cum a fost cu acel cumplit accident?
Ioana Cioboată: Nici acum nu ştiu cum s-a întâmplat şi de ce a murit, dacă nu mi-au spus atunci, acum cu atât mai puţin aş putea afla mai multe. Cât voi trăi va rămâne un mister pentru mine ceea ce s-a întâmplat cu băiatul meu. Când voi ajunge acolo, lângă el, voi afla adevărul de la el.
– Îi mai purtaţi pică lui Marius Şuleap pentru accident?
Ioana Cioboată: Să ştiţi că da, încă îi port pică, nu pot să-l uit, mai ales că în 12 ani nu a dat vreun telefon, cu atât mai puţin să vină să aprindă o lumânare.
– Ce s-a întâmplat cu acea rentă pe care o primeaţi de la club?
Ioana Cioboată: Nu am mai primit nimic de la nimeni. De la începutul lui 2011 nu am văzut nimic de la domnul Mititelu. Am depus cereri şi la LPF şi la FRF, chiar şi la autorităţile locale, dar nimic, stau în pensia mea de 550 de lei, e greu, dar trebuie să mă descurc astfel.
– Mai urmăriţi ce se întâmplă în fotbalul craiovean, mai speraţi să revină în prim-plan?
Ioana Cioboată: Urmăresc fotbalul craiovean, înainte nu ştiam mare lucru, dar de la Cristi am început să-l învăţ, să-l urmăresc atent şi încă mai sper să reînvie. Am încredere că o să mai fie o dată echipă mare la Craiova, fiindcă oraşul merită, la fel şi foştii mari fotbalişti ai Universităţii, care au venit şi astăzi la mormântul lui Cristi.
