Ucraina: Ce poate face UE

0
342
Viktor Ianukovici

Demonstraţii de ataşament la Uniunea Europeană (UE) sunt extrem de rare în aceste vremuri. Absorbită de criza datoriilor, bătălia pentru creşterea economică şi împotriva şomajului, dar şi ascensiunea populismului, gestionarea extinderii sale, UE a uitat că rămâne o forţă de seducţie. Pentru lumea celor care nu beneficiază, deocamdată, de statul de drept, Europa simbolizează speranţa de libertate, democraţie şi modernitate. Acesta este mesajul adresat de zecile de mii de ucraineni care, zi de zi, manifestă în Piaţa Independenţei din Kiev şi în alte oraşe ale ţării. Mânia ucrainenilor pro-europeni continuă să crească după ce preşedintele lor, Viktor Ianukovici, a întrerupt brusc negocierile pentru încheierea Acordului de asociere cu UE, la 21 noiembrie a.c., cu o săptămână înainte de semnarea lui. Ieri, Parlamentul ucrainean a examinat o moţiune de încredere împotriva guvernului – respinsă în final – acuzând represaliile contra manifestanţilor pro-europeni, într-un moment în care preşedintele Ianukovici se află în China. Deputaţii au votat în unanimitate o rezoluţie, convocându-l pe prim-ministrul Mykola Azarov şi guvernul său, care n-au fost la dezbateri ieri dimineaţă. „Fără prezenţa lui Azarov votul nu va fi ilegitim”, a declarat Arseni Iatseniuc, unul din liderii opoziţiei. Guvernul de la Kiev s-a arătat puţin surprins până acum de rolul misterios jucat de Rusia în deznodământul de acum cunoscut: premierul Azarov anunţase, duminică, plecarea lui Ianukovici la Moscova, pentru discutarea unei „foi de parcurs a cooperării”.  Manifestaţiile masive din Kiev şi vestul ţării, precum şi absenţa acestora din partea susţinătorilor preşedintelui în partea orientală, rusofonă a ţării atestă dorinţa multor ucraineni de cooperare cu UE înaintea marelui vecin din est. Steagurile UE au fost înlocuite cu drapelele naţionale, albastre şi galbene. Revendicarea europeană a devenit un catalizator al unei mişcări profunde în favoarea unei schimbări de regim. Se consideră că „revoluţia portocalie” din 2004 a fost una neterminată, Ucraina oprindu-se la jumătatea drumului: stat pseudo-democratic, corupţie sistemică, economie nerestructurată, care se afundă inexorabil. Manifestanţii de acum vor reforme, un stat curat şi democratic. Un stat european. Opoziţia reclamă demisia guvernului şi a preşedintelui. Când principala ei voce este Vitali Klitschko, un fost campion mondial la box, respins la votul popular, lucrurile nu stau bine. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a opinat luni că manifestaţiile sunt pregătite în afară şi aduc mai mult cu un pogrom decât cu o revoluţie. Ce poate face UE? Aproape nimic. Nici salvarea economiei ucrainene, nici schimbarea puterii. Dar trebuie să-şi menţină oferta pentru acordul de asociere. Şi, de asemenea, prin vocile liderilor de la Bruxelles şi ai principalelor cancelarii, orbiţi de luptele politice de la Kiev, să susţină aspiraţiile europene paşnice ale ucrainenilor. Este evident că Viktor Ianukovici nu este un bun interlocutor. Preşedintele Parlamentului ucrainean avansase ideea unei mese rotunde reunind reprezentanţi ai puterii şi ai opoziţiei. Această idee, patentată la Varşovia, în 1989, a permis „Solidarităţii” să negocieze despărţirea de comunism. În august 1991, preşedintele George Bush Senior s-a deplasat la Kiev pentru a cere ucrainenilor să renunţe la visul lor de independenţă şi a rămâne în componenţa URSS. Puţin mai târziu URSS nu mai exista. Greşeala n-ar mai trebui repetată. Mai exact, Europa n-ar mai trebui să piardă această bătălie. Numai că lucrurile sunt realmente încurcate: guvernul ucrainean va trebui să găsească peste 17 miliarde de dolari (12,5 miliarde euro) în 2014 pentru a onora facturile la gaze şi datoriile sale.